Poporul român nu se lasa. Poporul român lupta.

Poporul român nu se lasa. Poporul român lupta. O familie de icoana din Zabala, echipa noastra de la Doboi si doamna Flori.A ciocanit la usa mea o poveste, o poveste adevarata cu români, cu Români pentru Români: parintele Antonie Pintrijel si sotia dumnealui, Alexandra. O familie de români din Zabala, judetul Covasna, cum rar intalnesti, despre care va voi povesti intr-o viitoare istorisire pe indelete. Au venit cu portbagajul masinii plin cu jucarii si rechizite, cireasa de pe tort fiind un carucior pentru bebelusi.

“Mihai, am venit sa-ti dam aceste lucruri pentru copiii de romani din Harghita, noi covasnenii stim cred cel mai bine durerea celor din Harghita, si daca nu ne ajutam noi intre noi, atunci cine sa o faca…”, mi-a spus Alexandra.

Sunt gesturi care te fac sa ingenunchezi in fata acestui popor care nu se lasa, sunt gesturi care iti dau certitudinea ca merita sa lupti mai departe. Cu putin timp inainte de miezul noptii m-a sunat Serban, de la Doboi, Harghita. Mi-a spus ca si la acea ora echipa noastra care monteaza centrala termica la scoala si Paraclisul Ortodox inca lucreaza. Sunt obositi, l-am simtit dupa voce, dar nu se plang.

Poporul român nu se lasa. Poporul român lupta.

In glasul lui am simtit in primul rand bucurie. Hristos sa te rasplateasca Victor, sa-ti dea fericire Costele si multa putere, Serbane. Sa va aiba pe toti in paza. Vrednicul parinte Ioan Lupu nu sta deoparte, este brat de nadejde si deja cred ca a prins mai toate secretele montarii unei centrale termice pe lemne. Doamne ajuta, parinte, stiu ca baietii au sa-ti citeasca aceste randuri, sarut-mana!

Inainte de a ma intoarce acasa de la locul meu de munca am trecut pe la alimentara din coltul blocului sa cumpar cate ceva. Mi-au sarit in ochi patru stegulete cu tricolorul national. Ia uite, steaguri la alimentara, sa intreb ce pret au, mi-am spus in gand indreptandu-mi privirea catre doamna Flori. N-am apucat sa intreb nimic, doamna Flori mi-a luat-o inainte:

,,Pentru tine sunt, stiu ca mergi des prin Covasna si Harghita, du te rog din partea mea si steguletele astea, eu de doua ori am fost pe acolo, si cred ca este nevoie de ele, pe la porti am vazut alte steaguri”.

Sarut-mana, doamna Flori, intr-adevar, este mare nevoie de ele; va imbratisez cu toata inima, dragi prieteni, Doamne ajuta, lupta continua!

Autor/Foto: Mihai Tirnoveanu