Părerea unui ardelean despre șansele unei cooperări cu ungurii
Comentariul unui ardelean postat la articolul de pe site-ul profesorului Ion Coja, „Mondializarea opoziției la mondializare prin constituirea unei INTERNAȚIONALE A NAȚIONALIȘTILOR! Unica soluție!”.
Eu n-as miza pe un astfel de optimism, domnule profesor.Ungurii s-au dat intotdeuna dupa vant. Curajosi, ce-i drept, s-au dat intotdeauna dupa vantul care batea cel mai tare. Ca s-a numit alizeu de la apus, Austria, Germania sau, in zilele noastre, cand le-a convenit, U.E., sau alizeu de la rasarit, fosta U.R.S.S. sau actuala Rusie, ungurii au stiut intotdeauna sa “fenteze” in implinirea idealurilor proprii. De asta fondurile propagandei unguresti au fost mereu colosale, chiar si pe vremea comunismului victorios, in dauna intereselor asa-zis comune.
Parerea unui ardelean despre sansele unei cooperari cu ungurii
In vremea Unirii, de exemplu, propaganda ungureasca batea insistent la portile occidentului, pana hat in America si cheltuia sume imense in sustinerea propriilor cauze.
O minune a facut ca, emigratia romaneasca, masiv, ardeleneasca din America sa se uneasca si sa exercite o presiune mai mare asupra conducerii americane pentru sustinerea cauzei noastre.
Asta si datorita, in mare masura, Scolii Ardelene si a Bisericii Greco-Catolice, in mare parte. Dar despre acest lucru se stie si se vorbeste prea putin in vechiul Regat. No offense!
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsEmigratia romanesca de dincolo de ocean a sprijinit cu fonduri apreciabile cauza interesului national, real, in primul razboi, de exemplu, pentru ca ei au fost primii care au simtit pe propria piele efecte “binefacerilor” dualismului austro-ungar, ca doar nu de bine trecusera oceanul cu 2-10 dolari in buzunar, atat aveau si cam atat au putut prezenta la coborarea de pe vase in Eliss Island.
Exista documente si ele pot fi studiate. Pe langa asta, exista si un folclor autentic legat de acele vremuri, multi romani ardeleni bateau drumul cu trenul sau pe jos, din lipsa de bani, pana, hat departe, la Hamburg , Bremen, Antwerp, Havre, pentru a nu se imbarca din portul unguresc de la Fiume! Dar asta-I alta tema de discutat. Poate altadata.
Pentru romanii ardeleni, nici azi nu exista o garantiei a cuvantului maghiar. Care sa fie respectat.
Oare intamplator pe trenurile cu refugiati din Ardealul cotropit in ’40 statea scris “tatari unguri…”? Ce le stiau bietii tarani romani in ’40 si noi le aflam abia azi! Tatarii unguri….! A se vedea si http://www.martiriromani.com/A…
” Fratilor romani. Suntem refugieti din com. Salard jud. Bihor. Fastam batuti de jandarmi cu pene (n.m. …pene…a nu se intelege pene de gasca!) si de tatari unguri. Toate avutiile noastre bucate fan casa masa si tot ce-am avut a ramas la tatari de unguri numai cu hainele am ramas. Frate romane, stai macar o clipa si te gandeste la cei care sunt alungati cate si cate au suferit noi de la unguri de cand au venit peste noi din 6 septembrie pana in 10 octombrie cate au facut cu noi. Frate roamne de-ar avea cineva inema mai tare ca peatra si tot ar lasa o lacrama de planset.”
Cer ceva, vreun codru de paine? Ruga lor ar putea-o intelege mai degraba moldovenii care strigau, in perioada aceluiasi dualism austro-ungar ca „toti ardelenii vin la noi”! D-aia poate, mai tarziu, venirea moldovenilor buluc in Ardeal n-a deranjat asa mult, veneau la fratii lor, dincolo de munti unde industria le putea asigura un al trai decat cel lasat acasa, peste munti, in Moldova. Curand gospodariile moldovenilor ardeleni nu semanau deloc cu cele ale moldovenilor de dincolo de Carpati.
Nu, domnule profesor, optimismul in ce-i priveste pe acesti tatari de unguri si altii proveniti din aceeasi zona, nu are ce cauta in aceasta discutie.
Nu atata timp cat noile generatii de iredentisti maghiari se antreneaza nestingheriti in padurile Ardealului, neintrebati si nederanjati de nici o structura veghetatoare a statului roman privind doar, sa zicem, portul ilegal de arme, fie ele si albe, atata timp cat noile generatii de maghiari, traitori in spatiu romanesc din Ardeal sunt indoctrinati inca din gradinita in contra romanilor si vaccinati cu “virusul” Ungariei Mari, atata timp cat reprezentanti de frunte ai statului maghiar, in frunte cu presedinte, primu-ministru, ministri de externe sau ambasadori maghari, se strang la Tusnad si fac propaganda antiromanesca, iar ai nostri, presedinti (audiind dezbaterile in casti “pentru traducere” din maghiara in romana sau acceptand traducerea propriului mesaj din romaneste in maghiara in plin teritoriu romanesc, in pline granite romanesti), prim-ministri romani care-si fac campanie in “secuime” in limba maghiara si le fac temenele sau fac afaceri cu ei (vezi cazul Rudas Erno), li se permite sa-si bata joc de simbolurile noastre nationale (vezi cazul spanzurarii “simbolice” a lui Avram Iancu), intinderea de sarma ghimpata la granita tarii in cadrul granitelor comune din uniune pentru care s-au spalat atatia bani si s-au facut atatea sacrificii de catre poporul roman…scuzati-ma, dar nu vad nici un optimism.
Sigur ca Trianonul nu le-a convenit, dar ciudat este cum de nu se prevaleaza de Diktat? Oare nu pentru ca dictatul e cam de trista amintire? Nici n-au obtinut nici cat ar fi vrut si ar cam da nasol cu barda in trendul antifascist si antinazist, nu mai vorbesc de holocash!
N-avem, domnule profesor, noi, ardelenii (si nu stiu de ce nu se intelege asta nici in restul teritoriului romanesc) nici o speranta. Nationalismul unguresc nu va avea niciodata tangente cu nationalismul romanesc, nici macar din perspectiva crestina.
Nu atata timp cat ungurii, printre cele zece porunci, au inserat “dictonul” : “in afara de romani”! Noi, ardelenii, iertam, dar nu uitam. Manipularea din 15 martie ’90 e si ea un exemplu dureros.
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
