Evreii pământeni. Evreii din armata română

“In lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, in schimbul recunoasterii independentei Romaniei, statu­eaza egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor. Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea: «In Romania deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de impiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie in nici un fel de localitate» .”, scrie cersipamantromanesc.wordpress.com

“Conform prevederilor constituționale in vigoare in anul 1912, evreii nascuti in Romania nu dobandeau automat cetațenia. Ea se acorda individual, solicitantul inaintand parlamentului un dosar cu diferite acte personale. Camera Deputaților și apoi Senatul votau impamantenirea pentru fiecare caz individual. Procedura era complicata și de durata. Așa se explica numarul foarte mare de evrei „fara protecție”, adica fara cetațenie. Totusi, conform legii de recrutare din anul 1876, evreii erau supuși recrutarii și mobilizați in timp de razboi.”

“A mai existat o categorie, evreii pamanteni, evrei care isi ziceau asa, cu aceasta denumire destul de potrivita, de inspirata, pentru a se sti ca  erau de cateva generatii in Romania, tineau sa-si afirme solidaritatea cu „saracia si nevoile” neamului romanesc, cu istoria si viitorul patriei lor Romania, nu doreau sa fie confundati cu evreii recent stabiliti in Romania, ale caror intentii si al caror comportament – specula si inselaciune, nu l-au acceptat niciodata.

Din randurile evreilor pamanteni s-au ridicat majoritatea evreilor pe care avem motive de recunostinta sa-i pomenim. Despre acesti evrei pamanteni am aflat prima oara de la Alexandru Graur.

Ne tinea un curs special, la anul V, despre numele de persoana. I-a pomenit pe evreii pamanteni in acest context, cu un obicei onomastic prin care se deosebeau de ceilalti evrei: puneau in mod specific la copiii lor nume ne-evreiesti, din antichitatea greco-latina sau din onomasticonul crestin post-biblic, daca ma pot exprima astfel: Alexandru, Liviu, Aurel, Teodor (Tudor), Nicolae, Constantin, Stefan, Corneliu etc.

Am dedus ca maestrul nostru era un astfel de evreu. Pe fratele sau il chema Constantin, iar pe fiu l-a botezat Dumitru… Evreii pamanteni au avut si un partid politic al lor, cu mult inainte ca alti evrei sa-si faca altul, comunist, in 1921, de trista si dureroasa amintire!”