“S-a ingustat cu peste o treime pamantul tarii noastre si trei-patru milioane dintre ai nostri au ajuns sa fie iarasi, dupa abia vreo douazeci de ani de libertate, sub o stapanire straina, care se arata de la inceput, si la Rasarit si la Apus, deosebit de aspra.

Multi dintre carturari si-au cautat adapost, pierzandu-si adesea toata averea, in partile acestea unde mai este steagul romanesc, pentru care s-a varsat atata sange.”

“Dar satenii au ramas tot acolo, siliti sa se inteleaga in limba stapanilor celor noi si, in ce priveste pe basarabeni, fara sa aiba macar mangaierea Bisericii.

Cu dansii sa fie inima noastra! Prin tainele care leaga pe oameni, ei o vor simti-o.

Si sperantele lor se vor uni cu pregatirile de viitor ale noastre.”

Nicolae Iorga, “Neamul romanesc pentru popor”, 1 octombrie 1940

Cine uita nu merita. Ce este un hotar