Se încarcă...La 2 iulie 1504 isi incepea domnia Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare
La 2 iulie 1504, Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, devenea domnitor al Moldovei. Va domni pana in 20 aprilie 1517, fiind urmat la tron de fiul său, Ștefăniță Vodă.
Bogdan al III-lea, cunoscut in istorie si ca Bogdan Orbul, a fost fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița (fiica lui Radu cel Frumos). La moartea lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea avea 25 de ani.
La 2 iulie 1504 isi incepea domnia Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare
Despre numele sau, Bogdan al III-lea Orbul sau “cel orb”, porecla i s-ar datora cronicarului Grigore Ureche, care il numeste pe domnitor in letopisetul sau Bogdan Vodă cel Orb și Grozav. Cel mai probabil, Bogdan al III-lea a fost ranit la un ochi in timpul bataliei de la Codrii Cosminului din 1497.
Bogdan al III-lea Orbul sau “cel orb”
” Printre cei răniți în luptă era fiul și moștenitorul lui Ștefan (după moartea fiului mai mare Alexandru), viitorul domnitor Bogdan cel Orb (Bogdan al III-lea), care în bătălie a pierdut un ochi din cauza lanciei unui cavaler polonez. Boierii din preajma lui Bogdan au povestit după luptă că acesta ar fi continuat să se bată totodată strigând de durere. Deși au recunoscut că Bogdan “le nimerea mai mult alăturea”, ei continuau să afirme că urletele, avântul și înfățișarea unui om cu un ochi scurs pe obraz ar fi avut un efect nu tocmai de întărire a încrederii și siguranței asupra nobililor polonezi care-l vedeau.”
Disputele cu Polonia
Dupa ce a urcat pe tronul Moldovei, Bogdan al III-lea a avut mai multe motive de lupta impotriva polonezilor: fiind refuzat de doua ori atunci cand a cerut mana Elisabetei, sora regelui Poloniei, Bogdan se razbuna pustiind asezarile sudice ale Poloniei.
Dupa moartea regelui Poloniei, Bogdan primeste insa ajutor din partea polonezilor atunci cand Moldova este devastata de atacurile tatarilor dintre 1510-1512.
Note:
[1] Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, 1925