Cea mai neagră zi din istoria Basarabiei: 16 mai 1812

Cea mai neagra zi din istoria Basarabiei: 16 mai 1812.

Primul rapt al Basarabiei facut de rusi a avut loc la 16 mai 1812, in urma tratatului de pace semnat pe 16 mai 1812, intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman, dupa incheierea razboiului ruso-turc dintre 1806 si 1812. In urma acestui tratat, Principatul Moldovei era practic impartit in doua folosind ca frontiera naturala raul Prut, o actiune ce avea sa deschida calea Imperiului Rus spre protectoratul rusesc in Principatele Romane.

Prin doua articole ale tratatului de pace se stipula faptul ca Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (potrivit recensământului ordonat de catre autoritățile Imperiului rus in anul 1817). Treceau astfel in componenta Imperiului Tarist tinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritatile imperiale ruse au denumit in anul 1813 noua regiune ocupata “gubernia Bessarabia”.

Oficial, prin tratatele de pace dintre rusi si otomani, Imperiul Rus isi atribuia rolul de protector al Principatelor, asumandu-si dreptul de:

„control şi de apărare a românilor contra abuzurilor turceşti”

rol la adapostul caruia consulii rusi de la Bucuresti si Iasi controlau intreaga politica interna din Principate.

Cea mai neagra zi din istoria Basarabiei: 16 mai 1812

Actiunile tot mai indraznete ale Imperiului Rus din Principate au deschis si apetitul Imperiului Austriac, care si-a anexat Tara de Sus a Moldovei (n.r. Bucovina).

Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au facut Unirea – Andrei Popescu

Iata ce scria Mihai Eminescu in anul 1878 in ziarul Timpul despre tratatul semnat la 16 mai 1812 si anexarea de catre rusi a Basarabiei:

“Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.

Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.

E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.

Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.

De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.”

La centenarul rapirii Basarabiei, pe 16 mai 1912, istoricul Nicolae Iorga rostea urmatoarele vorbe:

“Lucrăm către neîntârziata trezire a neamului întreg. Neînţelegerea de sus şi neputinţa inculturii sărăciei de jos vor trebui să înceteze. Nu vom cruţa nicio silinţă pentru ca să ajungem acolo.“

Glasul.info