Daca românii nu salvau Viena în timpul asediului turcilor, cui mai lingeau ungurii cizmele pentru a primi cadou teritoriile altora?

Daca românii nu salvau Viena în timpul asediului turcilor, cui mai lingeau ungurii cizmele pentru a primi cadou teritoriile altora?

Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să traiești. Cam așa am putea spune despre răsplata primită din partea austriecilor și ungurilor pentru că i-am salvat de la o posibilă dispariție din istorie.

S-a vorbit din păcate poate mult prea puțin despre participarea românilor la asediul Vienei din anul 1683, atunci când în punctul culminant românii au realizat importanța istorică a capitulării austriecilor, salvând orașul din mâinile otomanilor și pecetluind probabil soarta intregii Europe, care a cunoscut dupa acel moment o revigorare ce a avea să ducă in cele din urmă la declinul și chiar sfarșitul dominației Imperiului Otoman pe continentul european.

[info]Viena. Ghiduri de calatorie[/info]

Daca romanii nu salvau Viena in timpul asediului turcilor, cui mai lingeau ungurii cizmele pentru a primi cadou teritoriile altora?

Ca urmare a unui conflict de durată intre Imperiul Otoman și cel Habsburgic, în luna iulie a anului 1683 ajungea la porțile Vienei o uriașă armată otomană care a începutul asediul orașului.

[one_half]

Asediul Vienei[/one_half]

În calitate de vasali ai Imperiului Otoman, domnitorii Moldovei și Țării Românești erau obligați să participe la această campanie fiecare cu până la 7 mii de soldați fiecare. Neîncrezători în oștirile creștine, otomanii le-au fixat oștenilor din țările române sarcini de construcție a podurilor peste Dunăre și a unor fortificații din lemn.

Domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688), profitând și de pasivitatea relativă a domnitorului Moldovei,  Gheorghe Duca (1678 – 1683), a sprijinit în secret forțele creștine din Viena. Sub pretextul trimiterii de spioni in tabăra austriacă, domnitorul muntean trimitea de fapt soli pentru a informa aparatorii Vienei despre toate mișcările și planurile armatei otomane, astfel că apăratorii să poată lua contramasurile necesare respingerii atacurilor.

Mai mult, atacurile elementelor de artilerie din tabara oștirilor românești erau efectuate cu încarcaturi oarbe, tunurile fie fiind umplute cu paie sau cu ghiulele din fontă care la sfărâmare produceau pagube minime zidurilor Vienei. De asemenea, lucrările efectuate de români la cele două poduri peste Dunare au fost întarziate foarte mult la porunca domnitorului muntean, lăsând adesea timp aparatorilor cetății pentru a distruge lucrările efectuate.

În timpul asediului, domnitorul muntean a ordonat ridicarea unei cruci din lemn de stejar, înaltă de cinci metri, inscripționată în limba latină:

[alert-success]Latina: CRUCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MUNDI CRUX DECOR ECCLESIAE CRUX CUSTODIA REGUM CRUX CONFIRMATIO FIDELIUM CRUX GLORIA ANGELORUM ET VULNUS DEMONUM

——————————

NOS DEI GRATIA SERVANUS CANTHACUZENUS VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS EIUSDEMQUE PERPETUUS HÆRES AC DOMINUS § EREXIMUS CRUCEM HANC IN LOCO QUAVIS DIE DEVOTIONE POPULI ET SACRO HONORATIO IN PERPETUAM SUI SUORUMQUE MEMORIAM TEMPORE OBSIDIONIS MAHOMETANAE VEZIRIO KARA MUSTAPFA BASSA VIENNENSIS INFERIORIS AUSTRIAE MENSE SEPTEMB DIE I. ANNO 1683

VIA  TOR
MEMENTO MORI

————————————————————————————————–

Romana: + Înălțarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioșilor, crucea este gloria îngerilor și vătămarea demonilor.
——————————
Noi, Șerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn și singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veșnică memorie a sa și a lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduși de vizirul Kara-Mustafa Pașa, 1 septembrie 1683.
Călătorule,
adu-ți aminte de moarte!”[/alert-success]

Cum a fost rasplatită această acțiune de solidaritate creștinească a românilor? La scurt timp austriecii au rupt din teritoriile țărilor românilor pe rând una câte una, diferite regiuni romanești: Bucovina, Banatul, Oltenia, Crișana, Transilvania, ba chiar au încercat și ocuparea Munteniei și Moldovei (vezi 1716-1717, ocuparea Bucureștiului și luarea ca prizonier a domnitorului Nicolae Mavrocordat, precum și încercarea de îndepartare de pe tronul Moldovei a domnitorului Mihai Racoviță ), iar astăzi ne subjugă economic, jefuindu-ne fără milă de bani (vezi domeniul bancar și cel al asigurarilor) și de resurse (vezi petrol, gaze, lemn, etc).

În anul 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg pentru a comemora contribuția adusă de către oștenii români la depresurarea Vienei.

Sursa: Glasul.info

 

Foto original: Alex:D – Operă proprie, wikipedia.org