Cum sunt cu adevarat specimenele “culte” pe care multi snobi le considera “elita”
In ultimii ani, a aparut o adevarata inflatie de denigratori ai neamului românesc. Stau la coada indivizi precum Patapievici, Boia, Plesu, Cartarescu, Gherman, Dan Alexe si multi altii, pentru a denigra zilnic tot ce este mai sfant din fibra neamului românesc. De ce? Cine stie cu adevarat? Fie din ura impotriva neamului românesc, fie din oportunism, din lichelism, cert este insa ca o fac de ani buni, sistematic si parsiv, erijandu-se insa in acelasi timp in faruri calauzitoare pentru cei care cauta lumina in aceasta epoca intunecata a deznadejdii.
Cu toate ca de-a lungul vremii, diversi jurnalisti, bloggeri sau alte persoane din viata publica româneasca au venit cu dovezi evidente ale tradarii si ale antiromânismului acestor personaje, exista inca o mare masa de oameni care sunt inca puternic incatusati de catre propaganda “mainstream”.
Cum sunt cu adevarat specimenele “culte” pe care multi snobi le considera “elita”
Cum o fi sa admiri indivizi precum Patapievici sau Cartarescu care duc o lupta mizerabila impotriva lui Eminescu? Cât de ridicol o fi sa te autointitulezi naționalist român, dar sa-l admiri pe antiromânul Dan Alexe? Idem Boia, Patapievici & Comp.?
Nu poti sa spui ceva de aceste specimene “culte” pe care multi snobi le considera “elita”, caci imediat te ataca unii cu deja vesnicile marote: ba ca esti PSD-ist, ca aperi coruptii, ca esti pro-rus, pro-martieni sau alte “pro-uri”… Insa scroafa e moarta de mult timp in cotet, ba chiar e intrata si in putrefactie, insa multi par a avea carlige stranse bine pe nas, ca in menghina, care ii impiedica sa simta duhoarea si pestilentialitatea propagandei subtile antiromânesti.
Iata de pilda ce simpatii avea candva Mircea Cărtărescu:
“Îmi plac, deci, expresia feţelor şi felul de a fi ale lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Intuiţia îmi spune să merg pe mâna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de «comunism camuflat», de sete de putere, de voinţă de dictatură personală…” – 1990, ”Fiziognomie…”
“Mircea Cărtărescu, ”Fiziognomie…”, ”Contrapunct” (*), nr. 3/1990:
În ultimul timp mă cam deprimă unele supoziţii ale Europei libere, apelurile Doinei Cornea şi, fireşte, în alt plan, comentariile agramate ale câte unui «om de pe stradă», care deja văd în Front o conspiraţie a comuniştilor.
Cele ce voi spune, în continuare, vor părea, poate, frivole.Dar a gândi politicul doar în termeni politici mi se pare insuficient. Omul obişnuit nu gândeşte numai aşa. Sau nu doar gândeşte, mai şi simte. Oricum, profit de condiţia mea de «poet» (adică de naiv, în limbajul familiar) ca să spun că îmi plac, îmi sunt simpatici câţiva membri ai actualei conduceri. Fiziognomia e o ştiinţă veche şi cu implicaţii profunde (…). Îmi plac, deci, expresia feţelor şi felul de a fi ale lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Intuiţia îmi spune să merg pe mâna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de «comunism camuflat», de sete de putere, de voinţă de dictatură personală, sub o formă sau alta.” – Cotidianul