FLORII ÎNLĂCRIMATE PENTRU RĂSTIGNIŢII DE LA FÂNTÂNA ALBĂ

”Doamne, dă-ne dragoste între fraţi”

Prin voia Atotputernicului, primăvara acesata am început cea mai tristă săptămână, Marea Săptămână a patimilor, a durerii şi trădării săvârşite de Iuda, cu drumul ce-l parcurgem în fiecare an spre mucenicii noştri din pădurea Varniţei.

Cea mai tragică dată din calendarul martirajului românesc, 1 aprilie, s-a suprapus cu Duminica Floriilor, sărbătoarea unui mic răgaz de bucurie, a intrării triumfale a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului.

Dar şi în această luminată zi tot ce înfloreşte şi se primeneşte în jurul nostru, şi-a înrourat bucuria cu lacrimi pentru pomenirea românilor al cărui dor de libertate şi-a găsit mormântul la Fântâna Albă.

Din sângele lor au răsărit şi au crescut lăstarii dragostei noastre pentru neam şi Ţară, aşa cum bobul de grâu, căzând în pământ, aduce roadă cu moartea sa.