La 15 aprilie 1918 Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă era declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România

Casa modesta din cartierul Țicău, Iași, in care care a locuit între anii 1872 și 1889 Ion Creangă, mai intai ca subchirias al familiei Vartic, era situata in Valea Plangerii, strada Țicăul de sus, numarul 4, o ulicioara dosnica, plina de noroi cand veneau ploile mari si de lunga durata.

Mai apoi, in anul 1879, Ion Creangă a cumparat pe numele Ecaterinei Vartic, locul si casa de la Maria Stefaniu.

Dupa moartea marelui povestitor Ion Creangă, casa a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 și 1985, fiind înscrisă în Lista monumentelor istorice.

La 15 aprilie 1918 Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă era declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România

„Bojdeuca lui Ion Creangă

Ion Creangă a locuit la inceput, din 1859 pana in 1863, intr-o casuta veche din curtea bisericii „Patruzeci de sfinti” (n.r. situata in Copou); unde slujea el ca diacon.

S-a mutat apoi intr-o locuinta din curtea manastirii Golia unde a stat pana in anul 1871, cand a fost sters din catalogul clericilor. Atunci s-a vazut nevoit a-si cumpara o casuta modesta, in mahalaua Ticaul de sus, compusa din doua camere: una cu dusumele pe jos si alta cu pamant, lipita cu lut, cum au taranii si astazi prin partile locului. Intre ele era o tinda, care le despartea si prin care era intrarea in casa. Casuta aceasta, a fost botezata de Creangă, bojdeucă, adică casa modestă tărănească.

Unde era asezată? Daca voia cineva sa mearga sa vada pe Creangă, acasă la el, trebuia sa urce mai intai dealul Sărăriei, printre grădini si livezi, pană ajungea in hudita Ticăului de sus. Acolo, cobora o vale, repede si povarnită, apuca la dreapta si da cu fata, drept in portita ograzii lui mos Creangă, caci asa isi botezase el locuinta lui – bojdeucă, si de vara si de iarna, de veselie si de durere.” (fragment din „Ion Crenga, diacon, institutor si povestitor”, de Veniamin Pocitan Ploeşteanu)

„Bojdeuca lui din strada Ţicăului nu putea sa te atraga prin confort sau bunatatile pamantului. In tovarasia lui Creanga puteai sa gasesti sinceritatea, un lucru asa de pretios, pentru cineva care ar fi avut norocul sa se intalneasca, de multe ori, cu fatarnicia in cale.” ( fragment din „Amintiri literare”, de Artur Gorovei)