Eroi se nasc și astăzi! Suntem contemporani cu ei, dar cei mai mulți rămân eroi anonimi

Eroi se nasc și astăzi! Suntem contemporani cu ei, dar cei mai mulți rămân eroi anonimi

Trăim vremuri tulburi, în care mulți dintre tinerii noștri își pierd reperele și valorile identitare, pășind pe drumuri profund greșite. Însă avem și excepții, tineri care dovedesc o maturitate și o trăire națională cum rar mai vedem în zilele noastre.

La doar 16 ani, la vârsta la care multora dintre tinerii noștri le stă gândul la cu totul și cu totul alte lucruri, niște tineri de ispravă veniți din inima țării, din cele două județe cele mai năpăstuite de politicile șovine ale UDMR-ului, din Harghita și Covasna, au participat la un marș de protest la București împotriva noului Cod Administrativ care dacă va intra în vigoare, va oferi posibilitatea oficializării limbii maghiare în administrație.

După mulți kilometri de marș pe o ploaie torențială necruțătoare care s-a abătut la sfârșit de iulie asupra Bucureștiului, i-am găsit la punctul de final al marșului lângă Cotroceni trăgându-și sufletul aproape de Statuia geniului „Leul”.

Deși eram mulți dintre participanții la acel marș de protest uzi până la piele, aproape de Cotroceni am avut un scurt răgaz pentru a putea a putea observa câți am mai rămas.

În ciuda ploii nemiloase, paradoxal părea că suntem chiar mai mulți decât eram la începutul marșului. Dacă nu cumva ne înșela privirea, asta nu putea însemna decât faptul că ni s-au mai alăturat pe parcurs și dintre locuitorii din București.

M-am apropiat de unul dintre ei și l-am întrebat ce vârstă are. Mi-a răspuns ștergându-și între timp șiroaiele de apă care i se revărsau pe față: am 16 ani.

În acel tânăr parcă se întruchipaseră toate neajunsurile și nemulțumirile românilor din județele Harghita și Covasna.

Dintr-un motiv oarecare, scena aceea nu-mi mai iese din minte. În timp ce alți tineri la vârsta sa sunt preocupați să-și trăiască încă copilăria și să viseze, să-și facă planuri de care și de care mai fanteziste, pentru că este vârsta aceea la care încă poți visa că vei schimba lumea și viitorul, acești tineri au venit la București nu pentru niște vise, nu pentru o himeră, ci pentru a le cere celor din fruntea României dreptul de a vorbi limba română.

DA! Dreptul de a vorbi  limba română! Pentru că până și acești copii, trăitori de ani buni printre șovinii UDMR-iști, și fiind afectați direct de politicile acestora, știu din proprie experiență la ce se va ajunge dacă noul Cod Administrativ intră în vigoare.