Un episod important din Revoluția românească de la 1821 îl ocupă și ziua de 4 martie 1821, atunci când oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumită Adunarea norodului, ocupa Slatina.
Pentru a câștiga controlul asupra Țării Românești, pandurii lui Tudor Vladimirescu trebuiau să-și croiască drum spre capitală, spre București. La data de 28 februarie, două coloane ale armatei revoluționare românești au plecat spre capitală, unindu-se la Slatina o săptămână mai târziu. Oastei lui Tudor s-au alăturat și ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni, aproximativ 800 de arnăuți, ridicând efectivele militare ale lui Tudor Vladimirescu la circa 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri.
”Nu vă leneviți, ci siliți de veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara.
Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat. ” (Proclamația de la Padeș, 4 februarie1821, Tismana)
Nucleul dur din „Adunarea norodului” avea curând să devină în decursul aceluiași an mai mult decât o simplă organizație politico-militară, o adevărată clasă conducătoare care să-și asume sarcini administrative sau legate de politica externă.
Trădarea și asasinarea lui Tudor Vladimirescu avea însă să lipsească „Adunarea norodului” tocmai de liderul providențial care acționa ca un liant pentru organizație, o
organizație politico-militară care din păcate începe după moartea lui Tudor să se dezintegreze încetul cu încetul.