În primăvara anului 1457, într-un loc numit “Direptate”, nu departe de Cetatea de scaun a Sucevei, s-au strâns boierii moldoveni împreună cu mitropolitul și o suită de călugări, pentru o ceremonie ad-hoc cum rar se mai văzuseră în istoria Moldovei. Este practic momentul istoric în care Ștefan cel Mare este recunoscut oficial ca domn al Moldovei.
După înfrângerea și alungarea lui Petru Aron, o ceremonie publică de încoronare a fost ogranizată într-un loc numit “Direptate” / Dreptate. Potrivit cronicarilor, câmpul numit Direptate era locul unde „se făcea dreptatea” şi se executau trădătorii.
„Deciia Ştefan vodă strâns-au boierii ţării şi mari şi mici şi altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu şi cu mulţi călugări, la locul ce să chiamă Direptatea şi i-au intrebatu pre toţi: este-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toţii au strigat într-un glas: “În mulţi ani de la Dumnezeu sa domneşti”. Şi decii cu toţii l-au rădicatu domnu şi l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul ţărâi Moldovei şi să duse la scaunul Sucevii.” ( Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)
“După aceea s-au adunat toată țara cu preasfințitul mitropolitul chir Theoctist și cu ajutorul lui Dumnezeu l-au uns la domnie, pe Siret, în jos la tină, unde se numește locul acela Direptate și până acum. Și a luat schiptrul Țării Moldovei”, se relatează în Analele putnene
Despre locul numit Direptate se pomenește până și în Acatistul lui Ștefan cel Mare:
“Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim: Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu; Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei”
“Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunați, ca-n zilele marilor judecăți domnești, boierii țării, curtenii toți și fețele bisericești cu Mitropolitul Teoctist în frunte, și norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea”; aici se oprește cu arcașii lui cel ce de două ori și-a biruit vrăjmașul.” (Alexandru Vlahuță, Ștefan cel Mare)