Invitație la lectură: “Crucile de la Săpânța. O colecție de epitafuri din veselul cimitir maramureșean”

Cimitirul de la Săpânța, din județul Maramureș, este un cimitir românesc cum rar mai poate fi găsit în alte părți, un cimitir devenit faimos în țară și peste hotare, atât pentru epitafurile vesele sau năstrușnice de pe crucile celor care-și dorm somnul de veci acolo, cât și pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate.

Unul dintre epitafurile halzii din Cimitirul de la Săpânța sună cam așa:

“Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi^[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea”

“Cimitirul Vesel de la Săpânța este renumit pentru imaginea crucilor albastre împodobite cu o multitudine de figuri și motive. În egală măsura, își datorează celebritatea versurilor populare scrijelite pe lemn, care dezvaluie, scurt și cuprinzator, traseul vieții celui răposat. Cimitirul a fost deschis în 1935 și a luat forma pe care o cunoaștem prin talentul lui Stan Ioan Patras (1908 –1977), al cărui continuator a fost Dumitru Pop Tincu. “, se arată în recenzia cărții “Crucile de la Săpânța. O colecție de epitafuri din veselul cimitir maramureșean”, de Roxana Mihalcea