Istoricul, prozatorul și eseistul român Gică Manole este un autor pe care l-am descoperit de curând. Un istoric curajos, care abordează teme fierbinți și controversate din istoria neamului românesc, însă unele deosebit de interesante și care ar putea face lumină într-o Românie tot mai sufocată de o propagandă antiromânească și mincinoasă.
Informații deosebit de importante sunt scoase la lumină în ultima vreme de către acest autor, informații susținute cu documente și dovezi solide. 1 Decembrie 1918 este un moment de referință în istoria statului român modern, momentul când unitatea neamului românesc a fost aproape integral atinsă, momentul când s-a reușit constituirea României Mari. Însă pentru atingerea acelui moment, neamul românesc a avut parte de secole la rând de chinuri și de suferințe neînchipuite.
“Banatul și Transilvania, este bine să o știm cu toții, au fost leagănul românismului în istorie. Ele sunt cele doua stânci de granit pe care a dăinuit poporul român în timp. Alături de Moldova și Muntenia, desigur. Unirea Românilor de la 1918 a fost posibilă prin jertfa nemăsurată a neamului nostru, prin vitejia și răbdarea unui popor ce a crezut neclintit în dreptate și în destinul sîu. Iar faptul că, în chiar momentul încheierii unificării statale, România așează la baza existenței sale ideea de dreptate socială pentru toți și de libertate pentru toate neamurile ce trăiesc și vor trăi in interiorul granițelor sale, dovedește marea noblețe a unui popor atât de lung timp asuprit de unguri, ruși, germani și de alte neamuri. Declarația de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918 arată în veșnicie lumii, mareția, omenia, toleranța poporului român. Toleranța sprijinită în toata istoria sa pe bravura fără egal cu care Dumnezeul Popoarelor a înzestrat nobila națiune română. – Gică Manole”