Drumul torțelor de la Dărmănești până la Valea Uzului
Ce durere poate fi mai mare pentru un popor decât aceea de a nu fi lăsat să aprindă nici măcar o lumânare la căpătâiul eroilor neamului? Și asta chiar în propria Țară, pe pământ românesc? Dar iată că prin Calea Neamului, s-a reușit ca la căpătâiul eroilor neamului românesc să se aprindă nu doar lumânări ci și torțe: mai exact 150 de torțe, purtate de niște bravi români pentru care conștiința națională este încă trează și demnă.
Cel mai impresionant pe 25 octombrie la Valea Uzului a fost numărul mare de bătrâni și copii, semn că există totuși o continuitate a sentimentului patriotic la români, în ciuda a ceea ce ni se inoculează zilnic pe toate canalele media.
Am fost acolo, de la început și până la sfârșit, urmărind cum torțele își făceau cale către înălțimile Văii Uzului și prinzând viață în mâinile unor români inimoși, cu dragoste de neam și de țară, cu recunoștință în suflete pentru eroismul înaintașilor noștri.
Deși vineri seara ne-a prins întunericul în cimitir, nu era însă întuneric și în sufletele noastre, ci doar o nedisimulată bucurie, pentru că a fost luminată chiar numai și pentru câteva ore, brazda aceea îngustă plină de cruci românești.
Nădăjduim ca Valea Uzului să devină un fenomen, un loc de pelerinaj al românismului unde este cinstit eroismul neamului nostru, așa cum sunt și cele de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Dealul Coșna, etc
