”PROȘTII” de Liviu Rebreanu și... Ludovic Orban și ai lui

“Pentru cine nu mai știe, și sunt mulți, mulți, Liviu Rebreanu este unul dintre cei mai mari romancieri români, pentru unii critici cel mai mare, autorul Răscoalei și Ion. A scris Rebreanu și o nuvelă mică, minunată, ”Proștii”, cu o poveste simplă, tragică – o puteți citi cu ușurință în 5 minute pe google, v-o recomand. Niște țărani nevoiași, Nicolae Tabără cu ”feciorul și baba” vor să meargă și ei cu trenul de la Năsăud la Salva. Se scoală cu noaptea-n cap, ajung primii în gară, cu mult înainte de venirea trenului, dar nu știu să-și ia bilete la timp și, când vine trenul, deși își iau biletele înjurați și în grabă, nu nimeresc vagonul, primesc bătaie de la conductor și-l pierd, cu bilete plătite cu tot.

În toată povestea țăranii noștri zic despre ei înșiși că ”suntem proști”, umili, implorând pe oricine să le spună cum să-și ia biletele și să urce în tren. Și chiar sunt luați de proști și batjocoriți ca niște animale. Țăranii noștri nu erau, însă, deloc proști, ci numai rușinoși și timizi, oameni de la țară simpli care cereau o îndrumare să folosească și ei trenul, minunea de-atunci a tehnologiei. Proști, însă, că, la final, chiar au pierdut trenul, facându-i pe plac conductorului care s-a bucurat mult să-i umilească.

Golanii. Nuvele * Proștii

Așa și poporul român. Când a venit trenul cu UE, poporul a cerut politicienilor să se urce și el, dar politicienii l-au îmbrâncit afară din tren, urcându-se numai ei și țiitoarele. Acum, când vine schimbarea și se apropie un alt tren, toată lumea se pregătește, investește, dă din coate să-și facă rând în marea gară care a devenit omenirea. Numai guvernul nostru, probabil singurul din lume, se pregătește de zor să pierdem trenul din nou, cu Orban care zice că coronavirsul e ”un dușman invizibil și imprevizibil”, când toată lumea îl și vede și știe deja ce e-n stare să facă, doar Orban, nu.

Câteva vorbe din ”Proștii” lui Rebreanu: ”- Unde mergeți, proștilor? răcni conductorul către țăranii care alergau zăpăciți în sus și în jos, neștiind unde să se urce. Nu acolo, mă! Mai la vale, prostule, mai la vale-s vagoanele pentru boi! Conductorul striga și zâmbea mulțumit în sine că a spus o glumă minunată. Când și când, arunca priviri pline de înțeles unui domn bondoc, care se uita la dânsul și-l asculta cu un surăs de admirație pe buze….”, a scris Aurelian Pavelescu pe facebook