La 21 mai 1880 se năștea la București poetul, prozatorul şi gazetarul Tudor Arghezi (n.r. pseudonimul literar al lui Ion Nae Theodorescu).

Impresionează cu opera sa și atrage atenția marilor personalități ale culturii românești încă de la vârste foarte fragede:

“Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.”, spunea Alexandru Macedonski despre Tudor Arghezi, după ce acesta publicase versuri în revista Liga Ortodoxă, sub pseudonimul „Ion Theo”

Chiar și cei din generația sa îl cufundau în aprecieri, recunoscându-i contribuția la dezvoltarea liricii românești, precum și originalitate exemplară:

“Tudor Arghezi ne-a adus poezia monumentală şi grea a zborului sufletesc către lumină, a angelicului fulgerător şi melancolic, a tristeţii mortale, dar turburate de neliniştea năzuinţii, a singurătăţii astrale, dar extatice, fără eminesciana sugestie etică a tragediei omului superior”, spunea G. CĂLINESCU

Însă tot cu opera sa, mai ales prin pamfletele sale politice, își atrage arestarea în anul 1943. Este arestat şi trimis pentru un an în lagărul de la Târgu Jiu.

Spre sfârșitul anilor ’40 îi “deranjează” și pe comuniști. După ce e denigrat în ziarul Scânteia (n.r. oficios PCR) de fiul poetului proletcultist A. Toma, începe să fie marginalizat și chiar interzis de către comunişti, fiind nevoit să se retragă din viața publică și să supraviețuiască, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.

În perioada 1952 – 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. 

Comentarii

comentarii