La 8 august 1943, la Șimleul Silvaniei, baronul Aczel Ede declara: “Ungaria fără naționalități!”

Potrivit unui comunicat al direcției generale a Poliției Secția I informații de la 5 decembrie 1943, “întreg teritoriul Ardealului de Nord este declarat zonă militară, iar populația românească este mutată în interiorul Ungariei”. Stăpânirea maghiară în Ardealul de Nord se consolida așadar rapid prin teroare.

La 8 august 1943 la Șimleul Silvaniei, baronul Aczel Ede (în maghiară ortografiat Ede Atzél), unul dintre cei mai fioroși teroriști horthyști, șeful celei de-a X-a Circumscripții paramilitare a Tiraliorilor, a declarat că-și dorește “Ungaria fără naționalități!”. Ce însemna “Ungaria fără naționalități”? O Ungarie fără nemaghiari, firește.

În cadrul unei adunări publice din localitatea Șimleul Silvaniei, baronul Aczel Ede (n.r. Ede Atzél), rostea un discurs de mobilizare și instigare a populației maghiare din Transilvania împotriva populației românești:

“Pe aceşti valahi opincari trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe duşmanii noştri. Preoţii predică poporului iubirea, dar aceasta este o momeală, fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forţa brutp, iar această forţă brută noi, cu toţii trebuie s-o întrebuinţăm pentru a ucide şi extermina pe aceşti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia, pentru că acestea sunt păcate. Acestea să fie însă păcate? Nu sunt păcate! Păcat va fi cu adevărat dacă nu vom extermina această bandă valahi opincari. Vom organiza o „Noapte a Sfântului Bartolomeu” şi vom ucide şi copiii în pântecele mamelor lor.“, rostea baronul Aczél Ede la Șimleul Silvaniei

După cum spunea baronul Aczél Ede, în comuna Ip din județul Sălaj chiar s-a ajuns să se petreacă o astfel de  „noapte a Sfântului Bartolomeu”. Este poate cel mai cunoscut și mai odios masacru din Ardealul de Nord aflat sub ocupație horthystă, împotriva etnicilor români.

Acest baron Aczél Ede, văr cu Albert Wass, alt criminal odios din galeria marilor călăi și satrapi ai neamului românesc, a elaborat un program de maghiarizare a românilor, care cuprindea printre altele și expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc. Obiectivele se doreau a fi atinse prin implicare activă a organizațiilor paramilitare. (n.r. Wesselényi Lövész Egyesület).

Despre baronul maghiar Aczél Ede, liderul unei organizații paramilitare deosebit de violente, se presupune că ar fi plecat din Ardeal odată cu retragerea trupelor maghiare în toamna anului 1944, pierzându-i-se apoi urma.

În anul 1946 Aczél Ede a fost condamnat în absență pentru crime de război la 20 de ani de închisoare. El nu s-a ocupat doar de propagandă antiromânească, instigând la crime și atrocități împotriva românilor ardeleni, ci s-a implicat activ cu gruparea sa paramilitară în acțiuni de o ferocitate fără margini împotriva românilor transilvăneni.

În anul 1994 președintele Ungariei, Árpád Göncz, îl numește pe Aczel Ede într-o scrisoare, “liderul onorabil” al Asociației Naționale de Rezistență (Nemzeti Ellenállási Szövetség), iar în anul 1996 în orașul Gödöllő din Ungaria este amplasată o placă în onoarea sa, cu inscripția “Erou al rezistenței naționale maghiare”. După aceste momente, încep să apară tot mai multe monumente pe teritoriul Ungariei dedicate acestui criminal de război horthyst.

Deși un criminal notoriu de război, Aczel Ede (n.r. Ede Atzél) beneficiază astăzi de un adevărat cult al personalității pe facebook, fără a fi cenzurat de către cerberii cenzurii de pe această rețea de socializare.