Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România – AFDPR este revoltată de faptul că foştii deţinuţi politici şi urmaşii acestora sunt umiliţi în continuare de unele instituţii ale statului.
Aflaţi la 60-70 de ani de la judecarea noastră de către tribunale militare şi la peste 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ne vedem din nou judecaţi de Agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială, Consiliile locale, Casa naţională şi cele judeţene de pensii publice, Regiile de transport în comun urban, Casa naţională de asigurări de sănătate!
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, intrată în istoria recentă sub denumirea prescurtată de AFDPR, face cunoscut întregii opinii publice faptul că foştii deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri şi alte victime ale dictaturii comuniste din România, precum şi urmaşii acestora sunt umiliţi în continuare şi acum, la peste 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989!
Aflaţi la 60-70 de ani de la judecarea noastră în tribunalele militare pentru singura vină de a ne fi iubit neamul, patria, tricolorul şi credinţa strămoşească, ne vedem din nou judecaţi de această dată de către:
1. Agenţiile de plăţi şi inspecţie socială – AJPIS, APISMB;
2. Consiliile locale;
3. Casa Naţională de Pensii Publice şi Regiile de transport public urban în comun;
4. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Astfel:
Agenţile Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) ne determină să trăim momente de teroare psihică, asemenea acelora ale anilor 1950-1960, de genul: „Tovarăşi! Să fim vigilenţi să nu pătrundă printre noi…”;
Decretul-Lege nr. 118/1990 prevedea clar: „beneficiarii DL 118/1990 sunt scutiţi de la plata taxelor şi impozitelor pentru locuinţa în care domiciliază…”. Cineva s-a gândit că ni se oferă prea mult şi a modificat legea, introducând „POT FI scutite cu aprobarea CONSILIILOR LOCALE”. În aceste condiţii, una şi aceeaşi lege este aplicată diferit în mai toate localităţile din ţară (!!!).
Deşi majoritatea noastră avem vârste de 80-90 de ani, suntem obligaţi să ne prezentăm trimestrial la regiile de transport în comun, pentru a fi văzuţi dacă mai trăim (!!!) Este arhicunoscut faptul că una din primele instituţii care află despre moartea noastră este chiar Casa de Pensii Publice. În acelaşi timp, altor categorii de luptători anticomunişti, mai tineri decât noi, cu aceleaşi drepturi, nu li se cere aşa ceva!
Conform aceluiaşi DL nr. 118/1990, beneficiarii lui au dreptul la un bilet de tratament gratuit pe an. Este lesne de înţeles! Cu cât a fost condamnarea mai mare, cu atât s-au înmulţit suferinţa şi numărul bolilor contractate. Prin urmare şi indemnizaţia reparatorie este mai mare.
Casa Naţională de Pensii Publice a introdus o grilă prin care, cumulând pensia cu indemnizaţia, exclude posibilitatea primirii biletelor de tratament!!!
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a creat o situaţie confuză în relaţiile cu medicii de familie, care nu mai îndrăznesc să elibereze reţete gratuite pentru beneficiarii DL nr. 118/1990, întrucât riscă nedecontarea unor repere de către CNAS, acestea fiind imputabile.
Ne întrebăm pe bună dreptate până când vor continua aceste umilinţe nemaiîntâlnite în ţările europene foste comuniste?
Aţi uitat, domnilor, că nouă STATUL ROMÂN ne-a confiscat totul şi nu ne-a restituit nimic?
Aţi uitat că am fost bătuţi, înfometaţi şi supuşi la munci silnice?
Aţi uitat că peste tot am lăsat sute de morţi ale căror morminte nu se cunosc?
În schimb, am primit acest Decret-Lege nr. 118/1990, care are doar caracter social şi viager, el reprezentând doar ceea ce a scăpat printre degetele unor politicieni. Aceasta oferă Statul Român acelora care, prin lupta, suferinţa şi jertfa lor, au salvat demnitatea acestui popor!
Preşedinte al AFDPR
Octav BJOZA