O opinie „radicală” despre rolul femeii în familie și societate
Este de admirat evoluţia inopinată a femeii de-a lungul istoriei pe toate planurile, de ce să nu recunoaştem? Se pune întrebarea însă dacă a reuşit femeia lucrul acesta datorită superiorităţii sale sau prin mijloace indezirabile moralei civice şi mai ales celei religioase? Poate fi numită astfel femeia urmaşa Evei după atâta timp de la crearea omului?
Pentru a nu fi acuzat de misoginism anunţ cititorii că vorbesc din perspectiva unui bărbat care s-a căsătorit din dragoste şi care nu analizează deficienţele femeii decât pe baza unor argumente paralele bibliografice creștine și filosofice. Incontestabil că frumuseţea femeii nu se raportează doar la cea fizică ci pentru a fi respectată şi lăudată trebuie inserată şi cea sufletească. De aceeaşi părere este şi Înţeleptul Solomon căruia D-zeu i-a descoperit că:
„Femeia este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui”(Pilde 12,4) sau că „Inel de aur în râtul porcului aşa este femeia frumoasă şi fără minte”(Pilde 11.22).
O analiză laborioasă a ceea ce reprezintă femeia zilelor noastre (bineînţeles că acelea care nu îndeplinesc condiţiile impuse de Dumnezeu), a făcut-o într-un mod neaşteptat Frederich Netzche:
„Femeia vrea să devină independentă, şi în acest scop începe sa-i lămurească în ceea ce priveşte «femeia în sine»…Şi ce nu aduc la lumină aceste încercări stupide ale spiritului ştiinţific feminin şi ale dezgolirii de sine! Femeia are atâtea motive de pudoare; în femeie se află atâta pedanterie, atâta superficialitate, atâtea cicălitoare pretenţii, atâta meschină infatuare, atâta meschină nestăpânire şi lipsă de modestie-să se studieze numai modul ei de a se purta cu copiii!- trăsături care, până acum, au fost în general reprimate şi îmblânzite, mai cu seamă prin teama faţă de bărbat. Vai şi amar când ceea ce este«etern şi plictisitor la femeie»- de asta nu duce lipsă câtuşi de puţin! va putea îndrăzni să iasă în faţă!… Nimic nu-i este femeii încă de la bun început mai străin, mai odios, mai ostil decât adevărul-marea ei artă este-minciuna, miza ei cea mai înaltă este aparenţa şi frumuseţea.”[1]
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsDacă, „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”, numai acea femeie care posedă această virtute se poate bucura de dragostea divină şi a soţului ei căci. „Femeile înţelepte zidesc casa iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor”(Pilde 14,1).
Şi dacă de noi atârnă cei de mâine, şi de felul cum vom şti să le dăm locul, aşa vor veni;[2] nu-ţi este „mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă?”(Pilde 21,19). Creştinismul, prin naşterea Mântuitorului dintr-o fecioară a restabilit egalitatea bărbatului cu femeia dar nu i-a dat posibilitatea de aş exacerba rolul său în societate dar mai ales în familie. Capul spiritual al femeii rămâne bărbatul datorită sensibilităţii şi înclinării sale către superstiţii şi a altor considerente care ţin de structura sa fizică. Imoralitatea şi slava deşartă a femeii te îndeamnă să dai crezare cuvintelor din Pildele lui Solomon care spun astfel „Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel.”(Pilde 27,15) sau „Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş decât cu o femeie certăreaţă şi într-o casă mare.”(Pilde 21,9)
Destul de elocvent explică Sf. Apostol Pavel statutul femeii în creştinism în epistola către Efeseni conchizând: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii , precum şi Hristos este capul Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru totul.” (Efeseni 5, 22-24). Şi totuşi bărbatul se face vinovat de exacerbarea drepturilor civice și politice a femeilor în viața publică. Slăbiciunea spirituală a acestuia i-a creat femeii posibilitatea de a-i inocula bărbatului concepţii eronate cu privire la drepturile sale. La acestea s-au mai adăugat şi frumuseţea sa exagerată de moda apocaliptică a vremii. Nu întâmplător cuvintele Sf. Scripturi au demonstrat şi va demonstra că „înşelătoare este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată.” (Pilde 31,30). Prin urmare, se poate afirma cu exclusivitate că societatea „democrată” se descompune atunci când este unificată în jurul unui sistem. Realizarea acestui deziderat este cu putinţă plutocraţiei mondiale prin distrugerea culturii, a credinţei şi a istoriei noastre naţionale.
Emanciparea femeii ne aduce aminte de cuvintele celebre care confirmă: „când femeile se vor purta ca bărbaţii şi bărbaţii ca femeile, sfârşitul este aproape.” Din nefericire, acele vremuri par că sunt astăzi. Prin distrugerea culturii și ideilor religioase într-o sociatate neo-marxistă, poporul se transformă în norod, iar acesta poate fi manevrat şi supus uşor oligarhiilor mondiale atihristice prin înjosirea morală și spirituală a femeii. Ea nu trebuie să fie decât o leoaică pentru dușmanii familiei și o mamă cu un suflet de înger pentru puii ei. Numai în ea mai ne este sparanța regenerării morale a unei Europe ce devine din ce în ce mai mult o “altă SODOMĂ”.
pr. prof. Ioan Cioabă
[1] Frederich Netzche, Dincolo de bine şi de rău, Ed Fundaţiei Culturale Ideea Europeană Buc. 2004, pag 112-113
[2] Arsenie Boca Tinerii, Familia şi copii născuţi în lanţuri, Ed.„Credinţa Strămoşască” Iaşi 2005, pag. 65
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
