Potrivit Deutsche Welle, Muzeul de Istorie Germană a pregătit o expoziție despre Karl Marx, portretizându-l pe acesta ca un gânditor relevant în orice perioadă. Pe scurt, îl prezintă pe Marx ca părintele timpurilor noastre, conform Remix News.
Informațiile despre expoziție îl laudă pe Marx ca fondator al politicii sociale, un critic al capitalismului și un cosmopolit. Într-adevăr, se precizează că totalitarismul sovietic și sistemul de colaborare est-german l-au avut în spate pe Marx și lucrările sale aveau un caracter antisemit, dar declară că acele probleme nu mai sunt relevante pentru moștenirea sa, transmite R3Media.
URSS căzuse, RDG (așa numita Republica Democrată Germană – statul comunist înființat de sovietici în Germania de Est) a dispărut, iar antisemitismul este de obicei condamnat. Restul este considerat „interesant”.
Acest tip de analiză a operei lui Marx reproduce un model bine-cunoscut: modul de aplicare a fost uneori greșit, dar ideile nu au fost; guvernele totalitare au fost îngrozitoare, dar asta nu înlătură revoluțiile care le-au precedat. Prin urmare, merită să să fie amintite ideile din spatele acelor revoluții și toate celelalte aspecte „interesante”.
„Manifestul comunist”, care a fost scris de Marx și prietenul său Friedrich Engels, a presupus, încă de la început, „răsturnarea sistemului social de până acum prin violență”. Aceasta a fost scrisă în vremurile în care monarhiile tradiționale, care au modelat națiunile Europei, luau forme parlamentare și constituționale. Pentru autorii manifestului, toate acestea erau lipsite de valoare, deoarece „legea, morala și religia” erau considerate „superstiții ale burgheziei” în spatele cărora se aflau interese specifice burgheziei.
„Manifestul” a postulat de-a dreptul „înlăturarea familiei” și a batjocorit „platitudinile burgheziei despre familie și educație și relația emoționantă dintre părinți și copii”. Familia era fundația și comunitatea de bază a întregului sistem social la acea vreme, care trebuia „răsturnat prin violență”.
Documentul a vorbit și despre dezrădăcinarea completă a societăților. Autorii săi susțineau că „muncitorii nu aveau patrie” și că „diferențele naționale dintre oameni erau în scădere”, iar comunismul ar duce la finalizarea acestui proces.
De fapt, muzeul din Berlin și-a ales foarte potrivit patronul pentru Noua Europă în care trăim. „Eliberarea” oamenilor de familie, de obligațiile morale și naționale și chiar de națiuni. Și, desigur, „răsturnarea sistemului social de până acum prin violență”. La urma urmei, ce altceva este prerogativa guvernului de preluare a creșterii copiilor, inclusiv capacitatea de a scoate părinții din drepturi, impunerea migrației și constrângerea statelor care se opun acestei politici.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, Papa Ioan Paul al II-lea a scris în „Ecclesia in Europa” că a existat o încercare de „a crea o viziune asupra Europei care să ignore moștenirea ei religioasă și, în special, sufletul ei profund creștin, afirmând drepturile popoarelor care alcătuiesc Europa fără a grefa acele drepturi pe trunchiul care este însuflețit de seva creștinismului”. Preluare: R3Media.