La 25 februarie 1942 era arestat agentul CEKA Molodtov, cel care pe 22 octombrie 1941, a trimis un semnal in Crimeea. De acolo, s-a intors semnalul care a pus în funcțiune detonatorul din clădirea comandamentului trupelor române din Odesa

Deși avertizați de populația localnică cu privire la minarea clădirii comandamentului, atât românii cât și germanii au fost de o pasivitate suprinzătoare

După săptămâni bune de asediu a Odesei în care devea de la o zi la alta tot mai sigur faptul că românii vor cuceri în cele din urmă Odesa, Siguranța statului (n.r. instituția care avea să devină după război Securitatea), își crease printre elementele autohtone o rețea de informatori și de colaboratori, culmea, chiar și printre cei care ar fi trebuit să rămână ca partizani ai Armatei Roșii și să saboteze cât pot de mult Armata Română și pe cea germană.

Când evacuau un teritoriu ocupat, sovieticii lăsau în urmă așa numitele “comitete regionale subterane”. Erau organizații subversive, de cele mai multe ori formate din elementele populației autohtone, bine integrate în societate cu meserii dintre cele mai banale, pentru a da cât mai puțin de bănuit. Acestor rețele li se asiguaru din belșug bani, provizii, arme ascunse, materiale de propagandă și mai multe locații sigure de unde să-și poată desfășura activitatea subversivă.

[one_half]

[/one_half]

Cel care ar fi trebuit să conducă așa zisul comitet regional subteran la Odesa, din lașitate, a părăsit Odesa împreună cu familia, deghizându-se într-o uniformă de colonel. Secundul său și ceilalți din grup, deși le-a fost lăsată toată baza operațională, inclusiv o anumită cantitate de aur, au preferat să colaboreze cu românii.

Ba chiar s-a iscat un mic război civil între grupul de așa ziși “partizani” din Odesa și un grup mai mic de cek-iști venit de la Moscova. Pe 5 septembrie 1941, între grupul din Odesa și grupul format din 6 cek-iști condus de un oarecare Molodtov s-a iscat o luptă, câștigată fără drept de apel de gruparea din Odesa care era din punct de vedere numeric mult superioară, având nu mai puțin de 13 membri.

Bazându-se pe buna colaborare cu gruparea aceasta din Odesa, Siguranța nu a luat în serios avertizările unei rusoaice care le-a spus celor din Armata Română să verifice cu grijă clădirea comandamentului militar român (n.r. fosta clădire la NKVD) pentru că aceasta ar fi minată.  

Clădirea NKVD într-adevăr a fost minată în timpul redislocării pe cale maritimă a militarilor sovetici și a civililor din Odesa în Crimeea (circa 100 mii persoane), înainte de cucerirea orașului Odesa de către români. În clădire a fost plasat un dispozitiv explozibil cu interceptare radio.  În clădire a fost plasat un dispozitiv explozibil cu interceptare radio.

Astfel, în seara zilei de 22 octombrie 1941, la orele 17.35, acest Molodtov a trimis un semnal in Crimeea.De acolo, s-a intors semnalul care a pus in functiune detonatorul din cladire.
Deci, pe baza unei informații din Odesa de la liderul cek-iștilor, Molodtov, printr-o stație radio din Crimeea a fost activat explozibilul, ceea ce a dus la moartea a 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din detașamentele militare germane care au însoțit trupele române.

Au urmat represalii din parte Armatei Române, dar și vânarea partizanilor bolșevici din catacombele orașului. Cu ajutorul grupării din Odesa care colabora cu Siguranța, acest Molodtov a fost ademenit de membrii grupării Odesa într-o clădire conspirativă și arestat pe 25 februarie 1942, iar pe ceilalti patru moscoviți agenții din Odessa i-au dezarmat și i-au închis într-o catacombă. Toți au fost împușcați din ordinul comandantului Kuznetov, care controla catacombele.