Federația Ortodoxă Pro Vita din România susține că avortul nu este „niciodată o soluție morală, oricare ar fi circumstanțele” în care s-ar produce, informează un comunicat de presă.
Organizația condamnă „mesajele smintitoare și echivoce” ale unor „funcționari ai administrației eclesiale”, relevă comunicatul.
Reacția Federației Ortodoxe Pro Vita – care reunește mai multe asociații pro-viață din sânul Bisericii Ortodoxe – vine după dezbaterea de la TVR1 pe tema avortului.
Iată comunicatul :
„AVORTUL NU ESTE NICIODATĂ O SOLUȚIE MORALĂ, ORICARE AR FI CIRCUMSTANŢELE!”
Ca urmare a dezbaterilor lansate în spațiul public pe tema pretinsului drept la avort și a mesajelor smintitoare și echivoce ale unor funcționari ai administrației eclesiale[1], Federația Organizațiilor Ortodoxe ProVita din România face următoarele considerații și precizări:
- Viața oricărei ființe omenești începe în momentul concepției. Fiinţă omenească, cu suflet rațional și veșnic, este orice organism uman viu, chiar dacă manifestarea acestuia nu este încă sesizabilă (stadiul embrionar) sau nu mai poate fi sesizată (ex. comă, agonie) de ceilalţi. Atributul uman fiind stabilit prin constituţie genetică, iar calitatea de a fi organism viu, prin funcţii somatice autonome integrate.[2]
- Fiecare fiinţă omenească este purtătoare a chipului lui Dumnezeu și îşi datorează existenţa unei voinţe exprese şi unei lucrări directe a lui Dumnezeu în ceea ce o priveşte, indiferent de modul venirii ei la existență. De aceea uciderea unei fiinţe omeneşti este întotdeauna imorală și păcat strigător la cer, indiferent cât de grevată este existenţa ei de suferinţă fizică şi morală, prin condiţii materiale sau spirituale precare. Chiar dacă avortul este legal astăzi în România, acest lucru nu îl face mai puțin grav sau mai moral.
- Ideea că interzicerea sau condamnarea morală a avortului ar fi de sorginte totalitară este un neadevăr. Tocmai regimurile totalitare au fost cele care au legalizat avortul, astfel : Lenin în 1920 în Rusia sovietică, Hitler în 1933 în Germania nazistă pe criterii eugeniste[3] și Petru Groza în 1957 în România comunistă, după model sovietic.
- Copilul nenăscut este om și are drepturi, toată istoria dreptului și a civilizației umane confirmă asta, de la Codul lui Hammurabi[4] , principiile Dreptului Roman[5] sau Jurământul lui Hipocrat[6] , până la tratatele dreptului internațional contemporan[7].
- Biserica Ortodoxă din toate timpurile condamnă[8] avortul, adică suprimarea cu intenție a unei vieţi omeneşti înainte de naștere, Sfinții Părinți numind această faptă „omor” sau „ucidere”, având în vedere şi o vină corespunzătoare a complicilor implicați. (Reamintim că poziția Bisericii se exprimă prin canoanele și scrierile Sfinților și a Sinoadelor Ecumenice, și nu prin niște afirmații echivoce ale unor funcționari vremelnici ai administrației eclesiale.)
Este absolut necesar să aducem aminte și de dragostea, necuprinsă de mintea omenească, cu care Dumnezeu, Cel care S-a făcut om și a acceptat să moară pentru păcatele noastre, așteaptă și chiar caută întoarcerea tuturor celor care au contribuit la aceste fapte, pentru a-i ierta și vindeca.
- Militanții pro avort, soldați ai culturii morții, invocă tot felul de pretexte și situații limită pentru a crea excepții prin care pretind să justifice moral uciderea pruncului în pântece. Federația Pro Vita amintește că avortul nu este NICIODATĂ o soluție morală, oricare ar fi circumstanţele. Toate încercările de justificări (sociale, medicale, genetice[9], de confort personal, emoționale, de autonomie personală etc.) au contraargumente, contra situații și soluții care le contrazic. Iar tot acest demers de justificare a generalizării unei practici greșite prin excepții și situații limită nu face decât să arate fuga de responsabilitățile firești și puținătatea noastră sufletească ca persoane și ca societate.
- Reamintim faptul că toate mijloacele numite ”contraceptive” hormonale au în special efecte AVORTIVE și NU contraceptive. În această categorie intră atât comprimatele orale zilnice cât și cele de urgență (pilula de a doua zi, pentru avortul chimic la domiciliu), cât și alte metode (inelele vaginale[10], plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale), precum şi steriletul (DIU hormonal). Această reamintire este foarte necesară ACUM, pentru că din septembrie 2023, în programa școlară se introduce o formă nocivă și eronată de Educație pentru sănătate, sub pretextul “prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”. [11] (Inclusiv formulările acestea sunt defectuoase și de natură să sugereze că graviditatea este o patologie.)
Problema avortului în România are drept cauză primară criza morală, atât în plan general cât și a vieții personale, iar soluția este complexă și de durată și ar trebui să cuprindă pe lângă altele și acestea:
- Educație morală, complexă și susținută, în spiritul responsabilității persoanale și a grijii și respectului pentru om, extinsă la toate nivelele, de la copii și tineri, la viitorii medici și juriști.
- Program legislativ și suport guvernamental prin care să se realizeze susținerea mamelor în criză de sarcină și a celor aflate după naștere, simplificarea și încurajarea adopției, includerea adopției înainte de naștere, existentă în alte țări.
- Consiliere obligatorie pre-avort, pentru o informare medicală completă, pentru prezentarea tuturor opțiunilor, de adopție, de susținere în criza de sarcină și după naștere.
Criza societății actuale este una de natură morală, de aceea soluțiile nu pot fi decât de natură morală și educațională. Federația Pro Vita consideră că Biserica este singura păstrătoare, lucrătoare și garantă a unei morale revelate și perene. De aceea credem că, într-o societate formată (92%) din creștini, opinia milenară a Sfintei Biserici trebuie luată în calcul în toate sferele ei, de la cele juridice și legislative, până la cele sociale și educaționale.
Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România
Consiliul Director
20 iulie 2022
(Prăznuirea Sfântului Prooroc IlieTesviteanul), apud R3Media
[1] Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei : basilica.ro
[2] Acestea sunt primele două principii din Carta PROVITA. Principii teologice, antropologice şi morale, document adoptat de Federația noastră în 2007 la înființarea sa. Vezi: asociatiaprovita.ro
[3] Abortion and Eugenics in Nazi Germany – Henry P. David, Jochen Fleischhacker and Charlotte Hohn, Population and Development Review, Vol.14, No.1 (Mar.1988), pp. 81-112, (pp.91-92) , jstor.org
[4] Codul lui Hammurabi (aprox.1760 î.Hr.) prevedea penalizarea celui ce ar provoca pierderea vieții unui copil nenăscut, chiar și accidental.
[5] Dreptul Roman : „ infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commdis eius agitur (copilul conceput este privit ca și născut, ori de câte ori interesele lui o cer)” – V. Volcinschi, E. Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, p.51
[6] Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.) : ”Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.” ro.wikipedia.org
[8] Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel
Mare numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”, precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, dar, totodată, are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor. De asemenea Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira, consideră (ca pogorământ) oprirea femeii vinovate de săvârşirea avortului la 10 ani de la cele sfinte. Astfel, oprirea ar fi pe viată, potrivit hotărârii canonice de la Elvira. Aceleaşi canoane sunt stabilite şi pentru complici. De asemenea, canoanele: 66 apostolic, 5 al Sfântului Grigorie de Nyssa, 13, 14, 55 ale Sfântului Vasile, caterisesc pe preoţii care sunt vinovaţi de complicitate cu cei ce săvârşesc crima de ucidere/avort, fie dezlegând pe cei ce nu au conştiinţa păcatului la măsura gravităţii lui, fie că sunt vinovaţi de această crimă comisă în propriile lor familii (cf. Pr. Prof. Ilie Moldovan – Darul sfânt al vieţii şi combaterea păcatelor împotriva acestuia.)
[9] Cu atât mai mult, avortul nu se justifică în cazuri precum cel înregistrat la Maternitatea Giulești, în anul 2011, când un prunc diagnosticat cu Sindromul Down a fost avortat la 6 luni. Încă de atunci, Federația Pro Vita remarca nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru „vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab. asociatiaprovita.ro