“Pornit din entuziasmul câtorva studenți universitari, apare la Budapesta, în inima țării ungurești și trecând în curând la Sibiu, devine centrul activității literare de dincoace, reușind să adune în jurul său întreaga pleiadă a tinerilor scriitori de dincolo, grupați în jurul “Sămănătorului””, se scria în numărul 13 al Revistei Luceafărul, la sărbătorirea a 20 de ani de la înființarea publicației.
Pe coperta ediției aniversare a revistei era un colaj format din fotografiile celor care au constituit comitetul de redacție al Revistei “Luceafărul”: Alexandru Ciura, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Ion Lupaș, Sebastian Stanca, Vasile E. Moldovan
De numele lui Sebastian Stanca se leagă practic înființarea Revistei Luceafărul, pentru că tocmai în casa sa din Budapesta, de pe strada Lónyai numărul 11, se constituie comitetul de redacție.
” La 10 mai 1902, intr-o consfatuire organizata in casa lui Sebastian Stanca din strada Lónyai 11, se constituie comitetul de redactie.”
““I-a fost ursit lui Al. Ciura sa fie nasul Luceafarului. In “comitetul celor zece” intruniti in ziua de 10 mai 1902 Al.Ciura este ales presedinte si propus sa gasească un nume publicatiei. Din cele 25 de titluri propuse, in aceeasi locuinta, in ziua urmatoare a fost ales, in unanimitate, Luceafarul. Botezul revistei a fost sarbatorit, dupa obiceiul vremii, intr-un restaurant de pe malul Dunarii.”, scria Mária Berényi
“Alături de Sebastian Stanca, din proaspătul „comitet redacțional” mai făceau parte: Alexandru Ciura, Octavian Goga, Ion Lupaș, Octavian Prie, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Ion Montani, Vasile Moldovan, Aurel P. Bănuț, Gheorghe Zăria și Ion Agârbiceanu.”
Donează pentru Glasul.info!
În conturile de la Banca Transilvania: RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
“Imre Hatvani (sau Emeric Hatvani) a fost un avocat maghiar, criminal de război, maior în cadrul trupelor maghiare neregulate în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Prin atacurile pe care le-a condus în luna mai 1849 împotriva orașului Abrud a fost responsabil de ruperea armistițiului stabil în urma negocierilor […]