La 8 iulie 1392 avea loc menționarea prezenței monedelor emise de Țara Românească în cartierul Pera din Constantinopol („perperii de Valachia”); era atestată, astfel, circulația monedei românești în comerțul internațional.
Cel mai vechi standard monetar din Țara Românească a fost perperul, derivat din moneda de aur bizantină hipérpyron, care a fost înlocuită în sistemul italian al ducatului și florinului din secolul al XV-lea.
“În anul 1392 Mircea, din partea sa, scrie Perotilor cu “vești bune din Ungaria”, – deci el își fixase noua atitudine, Genovesii aceștia trimit din partea lor un sol, plătit cu bani munteni, acei perperi de Velachia”, ca să ia informații. Un Ragusan, Pasquale de’ Resli, era lăsat să treacă prin țara lui Mircea ca să ajungă la regele Sigismund”.
“Pe acel timp Împăratul Manuil era strâns de aproape de Turci în Constantinopol și, prin acest fapt însuși, el intra intr-un sistem creștin opus lui Baiazid. Mircea adoptă și pentru moneda ce o bate în Ungaria, tipul bizantin și de aceea se vorbește de perperii din Valahia”. De altfel banul însuși pe care-l bat acești Domni e și o afirmație de neatârnare. Faptul că el apare cu coroana și hlamidă pe monede, e încă o afirmare a acestei neatârnări.” (Nicolae Iorga)
“Colonişti din Pera veneau și pe la noi, unde plăteau, — ca Julian de Finario pe la 1392, în bani munteni, după sistemul monetar al Bizanțului, în „perperi de Valachia”, pe aducătorii de ştiri”. (Nicolae Iorga)