La 13 octombrie 1879 a fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. Prin “DECRETUL REGAL nr.2.186 din 12 octombrie 1879 pentru sancționarea Legii Revisuitore a art. 7 din Constituțiune”, primeau astfel, cetățenie română evreii pământeni (evrei care își ziceau așa, cu această denumire destul de potrivită, de inspirată, pentru a se ști ca erau de câteva generații în România, unii dintre ei trecuți chiar și la creștinism).
Legea votată în 1879 acordă cetățenia română în bloc doar unui număr de 888 de evrei care luptaseră în Războiul de Independență a României din 1877. Era practic o recompensă din partea noului și tânărului stat care tocmai își câștigase independența și suveranitatea pe câmpurile de bătălie. Surprinzător, peste 1000 de evrei pământeni de pe teritoriul Principatelor Române s-au oferit voluntari în Războiul de Independență a României din 1877–1878. Dintre ei, peste o sută au murit pe câmpul de luptă, iar alții au fost grav răniți.
13 Octombrie 1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. Evreii pământeni primeau, astfel, cetățenie română.
Mauriciu Brociner, școlit la Viena, s-a întors în România și s-a înrolat ca voluntar în Armata Română, în miliții, în 1874, și a fost unul din cei o mie de voluntari evrei români care au luptat în Războiul de independență (1877-1878).
Mauriciu Brociner, poză făcută după participarea în
Războiul de Independență a României din 1877–1878
“In lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, in schimbul recunoasterii independentei Romaniei, statueaza egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor. Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea: «In Romania deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de impiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie in nici un fel de localitate» .”, scrie cersipamantromanesc.wordpress.com
“Conform prevederilor constituționale in vigoare in anul 1912, evreii nascuti in Romania nu dobandeau automat cetațenia. Ea se acorda individual, solicitantul inaintand parlamentului un dosar cu diferite acte personale. Camera Deputaților și apoi Senatul votau impamantenirea pentru fiecare caz individual. Procedura era complicata și de durata. Așa se explica numarul foarte mare de evrei „fara protecție”, adica fara cetațenie. Totusi, conform legii de recrutare din anul 1876, evreii erau supuși recrutarii și mobilizați in timp de razboi.”