La 28 aprilie 1502 Se încheie traducerea în limba germană a letopisețului slavon al domniei lui Ștefan cel Mare – „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” – denumită și „Cronica moldo–germană” sau „Cronica lui Ștefan cel Mare”.
Cronica a fost descoperită de către istoricul polonez Olgierd Gorka în anul 1911 în Biblioteca de Stat din Munchen. Abia în anul 1929, Gorka face o comunicare la Academia de Științe Polonă asupra acestei descoperiri, fapt care crează un deosebit interes în mediile academice românești. Studiul său este intitulat “La chronique de l’époque d’Etienne le Grand de Moldavie, soit la source la plus ancienne mais jusqu’ici inconnue de l’historiographie roumaine” (n.r. Letopisețul din vremea lui Ștefan cel Mare al Moldovei, cea mai veche dar necunoscută izvor din istoriografia românească) și a fost publicat la Cracovia în anul 1929.
Astfel, la 8 Noiembrie 1930, istoricul polon Olgierd Gorka este invitat de Academia Română pentru a ține o nouă comunicare despre descoperirea sa. În 1931 apare pentru prima dată de sub tipar textul studiului său, un studiu care mai apoi a fost tradus în românește și publicat în Revista istorică română.
Manuscrisul descoperit de către Olgierd Gorka a făcut parte din biblioteca umanistului german Hartmann Schedel (1440-1514). Nu se știe clar cum a putut ajunge Hartmann Schedel în posesia cronicii lui Ștefan cel Mare. O ipoteză este atribuită pârcălabului Herman, cu origini germanice.