Casa de Cultură a Municipiului Beiuș, în parteneriat cu Revista „Cetatea Cavalerilor”, Colegiul Național „Samuil Vulcan” – Beiuș, Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș” – Beiuș, Colegiul Național „Avram Iancu” – Ștei, Școala Gimnazială „Miron Pompiliu” – Ștei, organizează vineri, 31 mai 2024, începând cu orele 12:00, în cadrul anului Bicentenar „Avram Iancu”, lansarea cărții „Patriotism în case biherene”, o antologie de eseuri istorice scrise de către liceeni de la școlile partenere, coordonați de prof. Ana Cornelia Popa. Cartea apare la Editura „Aureo”, Oradea și este motivată printr-o prefațată scrisă de colonel dr. Constantin Moșincat.
Gazda evenimentului editorial, va fi Anca Banda, directoarea Casei de Cultură Beiuș, care, în prima parte, va fi moderatoarea întru:
„Duhul lui Iancu”
Aicea, în Ardeal, noi suntem veșnicie
Din coama unui deal și până în câmpie,
Împreunați cu toții-n jerfenicul lumesc,
Cu ochi-n lăcrimare, spre sfântul cel ceresc,
Cerșim iertări smerite la câte am făcut,
Rugând ca el ne fie îndrumător și scut,
În tot ceea ce facem în viața trecătoare
A fiecărui care, e trăitor sub soare.
(Mircea Dorin Istrate)
Moment evocator va fi susținut de către Avocat Dr. Pașcu Balaci, autor a mai multor studii și lucrări dedicate Crăișorului Avram Iancu. Apoi elevii Magda Ștefania și Rareș Matei, pregătiți de doamna prof. Ojică, vor recita poeziile „No, hai” și „Românul Împărat”, din creația poetului Mircea Dorin Istrate. Momentele muzicale vor fi asigurate de „Muguri și mlădițe de tezaur”, prin Giulia David și George Jidai. Corul Asociației „Avram Iancu”, condus de col. Zoltan Boldiș, va închide momentul muzical.
Partea a doua va fi destinată lansării și prezentării cărții „Patriotism în case bihorene”. Prof. Ana Cornelia Popa, coordonatoarea elevilor în cercetatrea și scrierea unor povești inedite, indrumându-i spre descoperiea unor urme și fapte ale străbunilor din casele lor. Așa cum spune în postfața cărții „Istoria orală locală este o realitate a şcolii din zilele noastre, este de actualitate, dar este şi o necesitate. Este cea de lângă noi, din imediata vecinătate, este cea căreia îi aparţinem, este cea care aşteaptă să fie descoperită şi valorificată. Cunoscând istoria locală ne este mai uşor să facem conexiunile cu evenimentele petrecute în istoria naţională şi universală. Orice localitate îşi are istoria ei, are o vechime, o întindere în timp şi spaţiu, are personalităţile ei, are OAMENI, LOCURI, FAPTE cu care se poate mândri oricine o cunoaște. Este rolul profesorului de istorie să le descopere, să încerce să pună în valoare cunoștințe și informații diverse, să-i facă pe elevi să le aprecieze în mod conştient însemnătatea, să fie interesaţi şi mândri de comunitatea locală în care s-au născut, în care trăiesc. Numai cunoscând istoria locală ne cunoaştem mai bine, învăţăm să fim mai buni, să apreciem valorile neamului, să ne cultivăm și să dezvoltăm spiritul patriotic”.
Despre cuprins povestirilor, câte un reprezentant de la cele patru colegii, la care studiază autorii, vor face cunoscute lucrările lor următorii: Simionaș Andrei, Macavei Nuria Beatriz, Popa Casandra și Cuc Yasmina. Preotul Ștefan Avram, directorul Editurii Aureo, va împărtășii publicului impresiile sale la prima lectură a acestei inedite alcătuiri, de povestiri adevărate, pe care o recomandă a fi citită de la grădiniță, la vârsta bunicilor responsabili cu povestea de seară! Cei care au cercetat trecutul din casele bihorenilor au reușit să descopere și să transmită cu emoție înfășurată în acest nobil atașament dintre generații și Țară pe care o apără și o slujesc.
Coordonatorul lucrării, col. dr. Constantin Moșincat, subliniază mesajul comun și original transmis de către autori, prin acest titlu generic de patriotism, poate, prea modest față de cuprinsul inedit surprins cu talent, echilibru și cu moderație de tinerii semnatari-cercetători. Cineva cu talent ar putea surprinde întreaga poveste a cărții care să fie de folos cetățeanului de mâine, educat în rama dragostei de neam și înaintașii!
Pentru a deconspira din conținut, redăm un fragment din prefața cărții, despre un episod inedit din „familiei”, petrecut în timpul războiului în 1944. Așa „mă alătur demersului elevilor, de cercetare a istoriei din familie, voi reda un fragment din lucrarea monografică[1], în curs de apariție, din subcapitolul Lagăre de muncă forțată. Am reținut, din documentele de familie cercetate că, „Serviciul Muncii” (Munkaszolgálat) a reprezentat în Ungaria (1940-1944) un sistem instituțional militar care a fost creat și a existat în timpul celui de-al doilea război mondial. În mod caracteristic, deși a fost organizat în cadrul armatei, sub forma unor unități de tip militar, cei care au fost încadrați acestei instituții nu au deținut arme, efectuând serviciul de război prin muncă forțată. Dacă inițial recrutarea în acest serviciu a reprezentat numai scurte perioade, pentru tinerii declarați necorespunzători pentru serviciul militar de port-armă, mai târziu acesta s-a extins și pentru generațiile mai în vârstă, respectiv pentru cetățenii care primiseră pedepse, erau inadecvați sau nu prezentau încredere din punct de vedere politic, cetățenesc. În condițiile creșterii antisemitismului și a situației de război s-a extins și a devenit un întreg sistem, care a avut pe lângă rolul său militar și pe acela de marginalizare a minorităților naționale (mai ales a românilor și a evreilor, împotriva cărora s-a pornit o adevărată vânătoare) și a oponenților politici. Prost hrănite și îmbrăcate, în comparație cu unitățile trimise pe front, Serviciului Muncii a avut comandanți în exclusivitate unguri, adesea brutali, care s-au purtat abuziv și cu exces de zel, cruzime manifestată chiar în îndeplinirea funcție lor, pentru ca norma de muncă să fie depășită zilnic de fiecare honved. Aceste unități au fost desemnate să efectueze, în Ungaria, lucrări grele de construcție și să asigure extracția în cariere și mine, iar după invazia Uniunii Sovietice de către Germania Nazistă și aliații săi, acțiunile acestor formațiuni s-au extins și pe teritoriul Ucrainei, în special la extracția cărbunelui din Dombas.
În cercetarea acestor aspecte, am pornit de la premisa, conform căreia, cunoaşterea evenimentelor istorice referitoare la Dictatul de la Viena şi la consecinţele sale asupra populaţiei din Transilvania de Nord este pe cât de necesară, pentru o istoriografia ştiinţifică, pe atât de utilă și nealterată de interese politice, sau de altă natură, de mistificări care să slujească dezideratele unor grupări sau ale unor ideologii. Ca argument care să stea la baza justificării unor demersuri contemporane pentru anumite grupuri de interese (cu tentă neoiredentiste) dintr-o istorie recentă şi din actualitate reprezintă o istorie de „casă” puțin cunoscută.
Din perspectiva istoricului militar român, menționez că informația orală am comparat-o cu documentele de arhivă și informații cuprinse în recent apărutele volume, studii şi lucrări, redactate în urma valorificării ştiinţifice a unor importante surse documentare, din arhivele româneşti şi maghiare. Majoritatea acestor lucrări sunt conceptute pe baza conştiinţei istorice a societăţii de azi şi de mâine. Deosebit de active, în spaţiul public românesc, sunt Asociaţiile Foştilor Refugiaţi (AFOR 1940-1947). La Bucureşti, istoricul bihorean Alexandru Porţeanu a desfăşurat o activitate notabilă în domeniul Drepturilor Omului, el însuşi fiind refugiat cu familia, în perioada 1940-1947, iar la revenirea la Oradea, pe vecinul lor, dovedit de serviciile de securitate și condamnat pentru terorism, în perioada 1939-1940, să-l găsească „secretar de partid (PMR) la Uzinele de Apă Oradea”[2]. Evocarea memorialistică a celor ce urmează se încadrează în valul de dezvăluiri care completează Marele Refugiu Românesc din 1940, prin câteva surse documentare edite și inedite, dar și cu informații de istorie orală. Aceste surse dovedesc evoluția evenimentelor, după ocupația Horthystă din toamna anului 1940. Ungaria refuzase drepturile minorităților etnice pentru români, pe baza a ceea ce rezulta din însăși textul din Tratatului de la Viena (Diktat, pct .5) prin care guvernul ungar se angaja solemn „să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naționalitatea ungară”. Așa că, încadrarea în tabere de muncă, era complet și legal justificată. Întimidați, timorați de pățaniile românilor de prin satele vecine: Traian, Decebal, Boghiș, Carei, Lucăceni, Ianculești, Marna, Scărișoara Nouă, Resighea, Craidorolț, Terebești, Pir, Santău, Tășnad, Andrid, etc. al căror număr exact de expulzați și refugiați rămâne necunoscut, chiar și astăzi, sătenii rămași în Rădulești s-au resemnat ca și coloniști utili după reforma agrară, dar „abandonați ai regimului Regelui Carol al II-lea”. Concentrați pentru muncă forțată, potrivit unor informații orale, obținute de prof. Florica Cristea – pe baza discuțiilor avute cu cei în cauză – au fost următorii feciori de băștinași: Cristea Ioan, Sabou Ioan, Nicorici Dumitru, Moldovan Teodor, Moșincat Vasile, Marchiș Vasile, toți cu muncă prestată la Nușfalău, vreo 6 luni, într-o primă etapă.
Menționăm că până la încheierea acestui studiu, nu s-au depistat documente care să certifice informația, altele decât cele de familie. Despre viața grea pe care au avut-o în lagărele și detașamentele de muncă forțată nu avem mărturii directe. Dar, din satul Dridiu, de pildă Topai Gavrilă, pentru că a întârziat 2 ore din permisia ce i se acordase a fost „legat la stâlp” de către gradații unguri și pentru motivul declarat că „nu știu a vorbi ungurește”. Despre maltratări s-a aflat în sat prin intermediul celor proveniți din zonă, fapt pentru care unii și-au propus să ia drumul României, presiunea fiind exercitată pe toae căile, prin biserica catolică (ungurească) în special.
Anual măsurile de umilire a românilor s-au agravat prin aplicarea celor 177 de legi antiromânești date de guvernul lui Horthy, în perioada 5 septembrie 1940 – 25 octombrie 1944. E cunoscută născocirea lui Horthy de a face chiar și o Episcopie Ortodoxă Maghiară, pentru românii, deveniți fără voia lor, parte din națiunea maghiară, conform textului aplicat al Dictatului de la Viena. După ocuparea Ungariei de către nemți – 19 martie 1944 – sub pretextul apropierii frontului, s-a trecut la o mobilizare generală, sens în care recrutarea românilor pentru muncă, a celor cuprinși între 16-60 de ani, și aplicarea rechizițiilor, indiferent de starea materială a gospodăriei familiale, a devenit o regulă. Și femeile erau recrutate și trimise la muncă în Ungaria și Germania. În total s-au format 24 de Companii românești de muncă forțată în interiorul Ungariei. Nici neamurile, din cele 10 localități de baștină ale celor din Rădulești, n-au fost exceptate de la munca forțată. Conform informațiilor de care dispunem, numai în vara anului 1944, au fost recrutați pentru prestare de munci forțate în Ungaria țărani din localitățile: Ban=52, Recea=28, Ponița=2, din totalul celor 1.866 de bărbați și cei 73 de sălăjeni cărora li s-a stabilit domiciliul forțat. Mulți dintre români au respins ideea „statului maghiar” și au ales refugiul prin „vama cucului”, despre unii nu s-a mai auzit în veci nimic, probabil fiind ajunși de glonțul vigilent. Fuga peste graniță a multor sălăjeni i-a pus pe unguri într-o uluitoare împrejurare pentru că au ajuns să spună: „dușmanul se află înăuntrul granițelor țării”.
Se pare că și dintre cei care făcuse campania din anul 1914-1919 au fost luați să participe la concentrările de muncă forțată din Ungaria, Slovacia, Germania, conform regulilor expuse mai sus, chiar dacă nu în prima linie, cum a fost cazul numiților consăteni: Vedinaș Petru, Creț Vasile, Ardelean Nicolae, Vedinaș Flore (Guleșu), Buboi Alexandru (Jarca) și Cionca Teodor. Concentrați la muncă forțată, în etape și perioade diferite, au mai fost și următorii: Cristea Pavel (1 an), Cristea Petru, Barbuș Pavel (2 ani), Păștean Nicolae (2 ani), Gal Șofon (2 ani), Moldovan Gavril, Bodonea Valentin, Nicorici Pavel, Silaghi Gheorghe, Șorian Ioan, Marchiș Virgil și Ghirean Vasile, undeva la Ekermezeő? Ungaria. Pentru a completa informația orală atașăm documente oficiale din epocă, din arhiva familiei. Satul Rădulești rămăsese aproape gol, ori cu tineri cu vârstă încă neîmpliniți ai majoratului și cu bătrânii băștinași peste limita legală, dar și aceștia cu obligații de a susține material frontul: cu vite, porci, untură, slănină, făină, etc. Astfel cum reiese dintr-o notă informativă maghiară, „averea bisericii ortodoxe (70 jugăre) era arendată numai de către unguri” (la Trăznea – Sălaj), iar presiunea continua asupra concentraților pentru a trece la religia catolică sau reformată era apăsătoare (…)”.
Mi-am pus întrebarea: cui folosește această carte? Răspunsul prezumtiv se asociază cu al cititorului, de vârsta autorilor și chiar mai mult, cu a celor care vor încerca să ridice nivelul de cunoaștere și să o facă mai bine decât cei care au avut curajul să așternă pe hârtie sentimentele și cunoștințele lor. Din partea coordonatorilor, ca profesioniști în domeniu, considerăm lăudabil efortul elevilor, și îi asigurăm de întreaga considerație și tot sprijinul și pe viitor!
Tematica patriotismului, sub raport istoric, se încadrează și reflectă ceea ce înaintașii au făcut, fapte cuprinse descriptiv în lucrări de certă valoare precum: Beiușul și lumea lui vol.1-5, Asaltul vânătorilor de munte, sau/și Serviciul credincios, vol. 1-2, Jertfa de sânge a Bihorului, ca să amintesc doar aceste exemple bibliografice semnificative pentru istoria locală din Țara Binșului. Aria de cuprindere a studiilor, din acest volum, de 22 antologii, reflectă prezența bihorenilor pe fronturile de luptă din al doilea război mondial și preocupările acestora care gravitează în jurul satului, a casei, școlii și bisericii din locurile atât de dragi lor.
Îndrăznim să credem și să apreciem că acomodarea cu scrisul al autorilor a făcut ca această carte să aibă caracter unitar prin originalite și inedit, care și-a atins ținta de a menține dreaptă cumpăna interpretării faptelor înaintașilor și a desprinde în mod corect din faptele Eroilor caracteristica esențială a povestirii, printr-o prezentare cumpătată, realistă și echilibrată. Carte frumoasă cinste cui te-a scris!
–––––––––––
[1] Constantin Moșincat, Rădulești. Plugari la datorie
[2] Col. dr. Constantin Moșincat, De vorbă cu istoricul orădean prof. univ. dr. Alexandru Porteanu de la Institutul de istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane, București, în Cetatea Cavalerilor nr.5/2021 și nr. 6/2021
–––––––––––––––
NOTĂ:
Lansarea volumului va fi transmisă direct pe adresa:
https://www.facebook.com/share/p/AAfzpcYzSNdpDEuq/
și retransmisă pe radio ZIDUL pentru România și Italia.
Oricine va fi interesat are acordul pentru retransmitere.
–––––––––––––––
Col. Dr. Constantin MOȘINCAT
Oradea, 25 mai 2024
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Showing 1-8 of 13 Books
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat - Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Oranki amintiri din captivitate, ParinteleDimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale - Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
Mihai Eminescu despre Unitatea Romanilor - Gica Manole
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
