Antiromanism

10 Iulie 1773 – Raportul împăratului Iosif al II-lea menționa că multe familii de români au emigrat în Moldova sau Țara Românească

Raportul final al împăratului Iosif al II-lea privitor la călătoria sa în Transilvania, din perioada 1–10 iulie 1773, redactat la Sibiu, reprezintă un document de o importanță istorică majoră pentru înțelegerea situației românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea.

În acel timp, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, iar populația majoritar românească (ortodoxă) era lipsită de drepturi politice și naționale, fiind exclusă de la conducerea Dietei Transilvaniei. Boierimea și nobilimea maghiară (nemeșii) dominau administrația și sistemul feudal, în timp ce românii erau considerați “națiune tolerată”, fără reprezentare politică reală.

În raport, împăratul menționează emigrarea masivă a familiilor românești spre Moldova și Țara Românească și identifică principalele cauze ale acestei emigrări, foametea frecventă, impozitele și taxele excesive, neadaptate la realitățile economice ale țărănimii, robotele nelimitate (munci gratuite pentru nobili, deseori abuzive), comportamentul abuziv al nemeșilor (nobilii unguri), care impuneau sarcini umilitoare și tratament inuman, inflația și dezorganizarea economică, fanatismul religios, reflectat în prigoana împotriva ortodoxiei, etichetată drept “schismatică” de autoritățile catolice și unite.

Raportul reflectă realismul politic și social al lui Iosif al II-lea, care încerca să înțeleagă situația reală a supușilor săi, mai ales în provinciile periferice. A fost unul dintre factorii care au dus la politica de reformă iosefinistă, inclusiv patentul de toleranță religioasă (1781) și abolirea iobăgiei (1785).Demonstrează în mod clar inegalitățile și abuzurile la care era supusă populația românească ortodoxă.

10 Iulie 1773 – Raportul împăratului Iosif al II-lea menționa că multe familii de români au emigrat în Moldova sau Țara Românească

Acest raport oferă o mărturie imperială de primă mână despre drama socială și națională a românilor din Transilvania, justificând parțial mișcările sociale, protestele și emigrarea. El susține ideea că românii din Ardeal nu au fost doar victime pasive ale sistemului feudal, ci și actori care au căutat refugiu și condiții de viață mai bune în afara granițelor Imperiului Habsburgic.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

Tendința petrecerilor minimaliste: mai multă joacă, mai puține brizbrizuri, aceeași bucurie

Deschideți orice rețea de socializare și veți fi bombardați de imagini ale unor petreceri pentru…

11 ore ago

22 Iulie 1910 – La Blaj, jandarmii unguri descing de brâie tricolore, peste 20 feciori şi fete şi le fac proces de contravenţie şi agitaţie

La 22 iulie 1910, în Blaj, unul dintre cele mai importante centre spirituale și culturale…

3 zile ago

15 Iulie 1858- Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poștale. Acestea erau vestitele “Cap de bour” a căror primă emisiune cuprindea patru timbre

15 iulie 1858 – „Cap de Bour”, prima marcă poștală românească, simbol al demnității și…

o săptămână ago

15 iulie 1514 – Înfrângerea de la Timișoara și sfârșitul marii răscoale țărănești conduse de Gheorghe Doja

La 15 iulie 1514, lângă Cetatea Timișoarei, se încheia unul dintre cele mai dramatice episoade…

o săptămână ago