10 Iulie 1773 – Raportul împăratului Iosif al II-lea menționa că multe familii de români au emigrat în Moldova sau Țara Românească

Raportul final al împăratului Iosif al II-lea privitor la călătoria sa în Transilvania, din perioada 1–10 iulie 1773, redactat la Sibiu, reprezintă un document de o importanță istorică majoră pentru înțelegerea situației românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea.

În acel timp, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, iar populația majoritar românească (ortodoxă) era lipsită de drepturi politice și naționale, fiind exclusă de la conducerea Dietei Transilvaniei. Boierimea și nobilimea maghiară (nemeșii) dominau administrația și sistemul feudal, în timp ce românii erau considerați “națiune tolerată”, fără reprezentare politică reală.

În raport, împăratul menționează emigrarea masivă a familiilor românești spre Moldova și Țara Românească și identifică principalele cauze ale acestei emigrări, foametea frecventă, impozitele și taxele excesive, neadaptate la realitățile economice ale țărănimii, robotele nelimitate (munci gratuite pentru nobili, deseori abuzive), comportamentul abuziv al nemeșilor (nobilii unguri), care impuneau sarcini umilitoare și tratament inuman, inflația și dezorganizarea economică, fanatismul religios, reflectat în prigoana împotriva ortodoxiei, etichetată drept “schismatică” de autoritățile catolice și unite.

Raportul reflectă realismul politic și social al lui Iosif al II-lea, care încerca să înțeleagă situația reală a supușilor săi, mai ales în provinciile periferice. A fost unul dintre factorii care au dus la politica de reformă iosefinistă, inclusiv patentul de toleranță religioasă (1781) și abolirea iobăgiei (1785).Demonstrează în mod clar inegalitățile și abuzurile la care era supusă populația românească ortodoxă.

Acest raport oferă o mărturie imperială de primă mână despre drama socială și națională a românilor din Transilvania, justificând parțial mișcările sociale, protestele și emigrarea. El susține ideea că românii din Ardeal nu au fost doar victime pasive ale sistemului feudal, ci și actori care au căutat refugiu și condiții de viață mai bune în afara granițelor Imperiului Habsburgic.