2 August 1414 – Alexandru cel Bun își asociază fiul la domnie (Moldova).Domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei îl asociază la domnie pe fiul său Iliaș, consolidând stabilitatea internă a voievodatului și marcând o etapă politică relevantă în tradiția domnitorilor moldoveni.
Alexandru cel Bun și începutul domniei asociate: Lecția de înțelepciune a unei guvernări moldovenești
La 2 august 1414, pe fundalul unei Europe medievale zbuciumate și al unei Moldove ce își căuta o traiectorie stabilă și durabilă, domnitorul Alexandru cel Bun ia o decizie memorabilă: îl asociază la domnie pe fiul său Iliaș.
Acest gest, aparent simplu în formă, a avut implicații profunde pentru consolidarea autorității domnești, pentru continuitatea dinastică și pentru echilibrul intern al statului moldovenesc.
Domnia asociată nu era o practică nouă în Europa, însă în spațiul românesc ea căpăta valențe aparte. Alexandru cel Bun, cunoscut pentru diplomatia sa rafinată, pentru sprijinul acordat Bisericii Ortodoxe și pentru stabilitatea pe care a instaurat-o în țară, a înțeles că un stat solid are nevoie nu doar de un conducător capabil, ci și de o tranziție inteligentă și pașnică a puterii.
Prin asocierea lui Iliaș la tron, el asigura nu doar succesiunea, ci și instruirea fiului său în treburile țării, oferindu-i experiență directă în guvernare.
Gestul său vorbește despre o gândire politică matură și vizionară. Într-o vreme în care lupta pentru tron era adesea însângerată și plină de trădări, Alexandru cel Bun a ales calea înțelepciunii și a continuității. Astfel, la 2 august 1414, Moldova făcea un pas important spre stabilitate politică, întărind o tradiție domnească în care statul era mai presus de ambițiile personale.
A fost o decizie care nu doar a întărit autoritatea domnitorului, ci a contribuit decisiv la consolidarea Moldovei ca putere regională. Această zi rămâne, așadar, un simbol al lucidității politice românești timpurii, o lecție despre cum se clădește un stat pe temelia previziunii, unității și responsabilității.
