Un an de represiune (2). TÂNCĂBEȘTI. O tradiție memorială inofensivă de 30 de ani. Documente inedite din ultimele 3 decenii

NOTA AUTORULUI: Imaginile au caracter strict documentar și istoric. Scopul publicării lor și a acestui articol este informarea publicului cu privire la un fenomen memorial desfășurat în ultimii 30 de ani, făcând obiectul dezbaterii unei chestiuni de maxim interes public. Orice intenție de propagandă sau promovare a unei ideologii este exclusă.

Citește și Un an de represiune (1). TÂNCĂBEȘTI. Pe marginea unei diversiuni politico-mediatice cu implicații judiciare

Continui seria începută cu articolul precedent (Tâncăbești. Pe marginea unei represiuni politico-mediatice cu implicații judiciare), publicând – așa cum am promis – o primă tranșă de documente, fotografii și înregistrări video legate de comemorările desfășurate anual, din 1994 încoace, la Tâncăbești, pe locul unde Corneliu Zelea Codreanu și alți 14 fruntași legionari au fost asasinați în noaptea de 29-30 noiembrie 1938.

Am început însă cu trei fotografii din 1968, din Statele Unite ale Americii, considerându-le relevante pentru modul firesc în care percepeau acest gen de comemorări românii care, înainte de 1989, trăiseră în Occident, atât în SUA, cât și în țările vest-europene, unde aceste manifestări erau considerate ceva firesc atât în comunitățile de români, cât și de către autoritățile statelor respective. Imaginile de față sunt din Detroit (statul Michigan) de la comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu ținută la biserica românească, cu hramul Sf. Nicolae, în ziua de 30 noiembrie 1968 (se împlineau 30 ani de la asasinarea liderului Mișcării Legionare). Foto-documentele le consider relevante pentru că, în anii de după 1990, mulți exilați se repatriaseră, aducând cu ei mentalitățile formate în Occidentul liber.

Într-una din imagini se pot vedea doi copii, evident, ai românilor, care fac de gardă în fața altarului, lângă o masă pe care e portretul executând salutul legionar, la masa dinaintea altarului pe care se află portretul lui Corneliu Codreanu. O altă imagine prezintă participanții la masa parastasului, pe perete fiind portretul celui comemorat. (Fotografiile provin din albumul „Legiunea în imagini”, tipărit în 1977, la Madrid).

Revenind la perioada care ne interesează (respectiv cea de după căderea comunismului în România), începem cu un afiș din 1996, prin care Fundația Culturală „Buna Vestire” (existentă și astăzi) anunță, pe 30 noiembrie, o conferință cu tema „Masacrul din Noaptea Sfântului Andrei – ” 1938, organizată la așezămintele Brătianu (filială a Sălii Dales) din București, precedată de un parastas la biserica Sapienței și un pelerinaj la crucea din pădurea Tâncăbești. Afișul a fost dezlipit de pe unul din zidurile orașului (pe verso se păstrează urma adezivulu și a tencuielii).

Un alt afiș, din 1997, realizat de Fundația Buna Vestire și Fundația George Manu, anunță organizarea pe 20 noiembrie 1997, în sala de conferințe a Muzeului Țăranului Român, a simpozionului cu tema „Masacrul din Noaptea Sfântului Apostol Andrei. ;i Începutul dictaturii anticreștine și antinaționale în România”.

Redăm apoi ferpare din rubrica „Decese și comemorări” a ziarului România Liberă din noiembrie 1998, din septembrie și respectiv noiembrie 1999, anunțuri legate de comemorările organizate la Tâncăbești, lângă care apărea de fiecare și fotografia liderului legionar.

Continui cu o mostră a modului în care mass-media de la sfârșitul anilor 1990 înțelegea să reflecte această comemorare, care așadar era una binecunoscută de publicul larg, câtă vreme era anunțată cu titluri mari pe primele pagini ale celor mai mari ziare din România, făcând și obiectul știrilor de seară la principalele televiziuni. Acestea sunt dovezi clare că parastasul de la Tâncăbești a constituit, încă din anii 1990, un eveniment cu regularitate anuală, bine cunoscut de publicul și de autoritățile românești. De asemenea, sunt dovezi de netăgăduit că aceste comemorări au avut întotdeauna un caracter pașnic, legal, în temeiul drepturilor și libertăților garantate de Constituție și că nu au generat niciodată acțiuni violente, xenofobe, antisemite ori incitări la ură etnică, nici nu au contribuit la apariția sau creșterea unor curente extremiste (acestea nefiind semnalate în acei ani). Ziarele și televiziunile nu au relatat niciodată, în cadrul știrilor despre comemorarea de la Tâncăbești, niciun fel de incidente de acest fel. Aceasta dovedește că tradiția, perpetuată de unii din noi, a comemorării religioase de la Tâncăbești nu are nici o legătură cu amplificarea unor fenomene sociale sau politice asimilate unor forme de naționalism, cu accente radicale, acestea având alte cauze, ce trebuie căutate în problemele de la nivelul administrației statului și clasei politice. Oamenii aceia își plângeau morții (în anunțul comemorării din România liberă din 1998, se menționează implicarea familiei Codreanu, prin unicul frate în viață al celui comemorat, Cătălin) și se rugau, după rânduiala creștină, pentru sufletele lor, pe locul unui asasinat despre care astăzi toți istoricii consacrați sunt de acord că a constituit un act de terorism de stat.

Este încă o dovadă împotriva minciunilor rostogolite de presă, dar și de anumite persoane cu statut oficial, politicieni sau reprezentanți ai Institutului „Elie Wiesel”, care în mod fals (unii din neștiință, alții din rea-voință) au afirmat că inițiatorii și perpetuatorii comemorării anuale de la Tâncăbești ar avea legătură cu curentele care astăzi se militează deschis pentru ieșirea României din NATO și UE, precum și pentru revenirea țării într-o la o conjunctură geopolitică tributară sferei de interese a Rusiei.

În ceea ce îi privește pe organizatorii comemorărilor (este vorba de foștii deținuți politici, vechi membri ai Mișcării Legionare sau Frățiilor de Cruce), aceștia s-au manifestat întotdeauna în favoarea desprinderii României de sub tutela Rusiei și integrarea în structurile euro-atlantice, pentru eradicarea racilelor totalitare din sistemul statului român și democratizarea societății românești. În acei ani, bătrânii supraviețuitori ai fenomenului legionar erau susținători fervenți ai noului președinte ales la sfârșitul lui 1996, Emil Constantinescu, susținut de Convenția Democratică și promotor al alinierii României la structurile occidentale (voi reveni într-un alt articol cu dovezi documentare ale acestei susțineri).

În anii din care provin multe din aceste documente (1990, 2000), România a cunoscut un progres constant de trecere de la o societate de tip comunist la una de tip democratic, occidental, făcând pași concreți în direcția aderării la Nato și la UE.

Vom continua cu alte documente și fotografii, dar și cu înregistrări video din acei ani, așa că urmăriți episoadele viitoare.

---

MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează!