Priviți cam de câtă „autonomie” s-au bucurat românii sub stăpânirea ungurească!

„Măcelul de la Beliș, in noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918, la solicitarea contelui Ioan Urmanczy, de origine armean, proprietarul a 28.000 de iugăre de pădure din zonă (la exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie.

După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de război au cerut să fie lăsați să plece acasă, dar au fost refuzați. Prizonierii au iscat o revoltă, iar trei gărzi ungurești au fost ucise. Prizonierii italieni au distrus depozitul de cherestea și au plecat. Fratele proprietarului, Nandor Urmanczy, deputat în Parlamentul Ungariei, a publicat un apel în ziarul budapestan „Pesti Hirlap”, constituind un detașament pus sub comanda căpitanului Antal Dietrich.

Priviti cam de cata „autonomie” s-au bucurat romanii sub stapanirea ungureasca!

Acest detașament „a fost organizat, înarmat și aprovizionat cu alimente și echipament în cazarma din strada Falk Miksa, cu știrea și consimțământul Ministerului de Război” din Ungaria. Detașamentul a sosit cu un tren special la Călățele, la 8 noiembrie 1918, apoi s-a deplasat cu căruțele și pe jos spre Beliș), un detaşament format din 60 de soldaţi şi ofiţeri maghiari condus de căpitanul Antal Dietrich s-a deplasat la Beliş. Înarmaţi cu 6 mitraliere, puşti, şi folosind cartuşe dum-dum ei au asasinat peste 45 de romani.

După incendierea satului, au jefuit şi batjocorit cadavrele, 25 dintre acestea fiind aruncate în foc. Aceste fapte abominabile au fost constatate de o comisie mixtă trimisă la Beliş de Consiliul Naţional Român şi de Consiliul Naţional Maghiar.
In acea perioadă se purtau negocieri româno-maghiare la Arad între ministrul Oskar Jaszi și o delegație a Consiliului Național Român, condusă de Ștefan Cicio Pop pentru rămânerea Transilvaniei într-o federație cu Ungaria. Delegația română a hotărât întreruperea tratativelor de la Arad
În anii 80 Sergiu Nicolaescu a realizat un reuşit film, Capcana Mercenarilor, în care a readus în opinia publică memoria măcelului de la Beliş. ”

Măcelul de la Beliș din 1918 – dr. Aurel Gociman

Nota noastra: Ungurii au avut ocazia sa dovedeasca ce pot face daca administrarea Transilvaniei este lasata in mainile lor. Chiar si Ungaria moderna actuala este un contraexemplu pentru modul in care se comporta cu minoritatile etnice si chiar si cu „altfel” de minoritati.

Problema cea mai mare pentru multi romani naivi si creduli din cale afara in noua propaganda platita si indrumata de catre autoritatile de la Budapesta, este aceea ca nu-si cunosc istoria adevarata, nu stiu ca pamantul romanesc este imbibat de sangele romanilor ucisi de catre jugul unguresc! Este de ajuns o singura privire la fotografia din acest articol pentru a intelege „bunastarea si beneficiile” stapanirii austro-ungare din Transilvania.

In concluzie, Sabin Gherman, este apostolul raului, iar „predicile” sale sunt adevarate versete satanice cu care vrea sa-i indobitoceasca pe cei naivi care se incred in bazaconiile pe care el le latra zilnic in asa zisa sa emisiune TV. Cand expunea cu atata patos, cu atata patima, asa zisele beneficii aduse de catre austro-ungari romanilor, de ce a uitat sa pomeneasca si de acestea expuse in articolul nostru?

Surse:

[1] https://www.facebook.com/pages/Neamul-Romanesc/296245990399214

[2] https://www.facebook.com/mircea.honoretpatria