Din foarte multe puncte de vedere, ucrainenii au dezvoltat acum o adevarata “fobie a separatismului”, vazand focare separatiste pe cale sa izbucneasca aproape in fiecare colt al tarii lor. Multi se tem chiar sa nu aiba aceeasi soarta a fostei Iugoslavii.
Pentru ucraineni, situatia din prezent impune o mulțime de întrebări retorice despre viitorul Ucrainei. La aceste intrebari se mai adauga agresiunea externă, criza politică si in plus si criza economică.Este clar faptul ca Ucraina se confruntă cu probleme atat interne cat și externe si nu mai este nevoie să spunem acest lucru.
La cate probleme are acum Ucraina atat in estul tarii cat si problemele grave economice ar mai avea rostul sa-si faca griji si pentru probleme minore cum ar fi porturile dunărene și regiunea Dunării, în general? Jurnalistii ucraineni sunt speriati de perspectiva pierderii totale a accesului la mare, acum ca au pierdut Crimeea, dar si de izolarea economica a regiunii ucrainene de la gurile Dunarii (Sudul Basarabiei).
Presa ucraineana: ” Oare isi va pastra Ucraina pozitia pe Dunare?”
În octombrie 2013, Comisia Europeană a prezentat o nouă abordare pentru dezvoltarea infrastructurii de transport din UE, al cărui principal scop il reprezinta crearea de rețele transeuropene de transport (TEN-T). Conform acestor proiecte vor fi nouă coridoare de transport, două în direcția nord-sud, trei în direcția Est-Vest, și patru coridoare de transport in diagonală.Nouă coridoare de transport prioritare vor primi finanțare pentru perioada 2014-2020 în valoare de 26 miliarde de euro, proiect care va fi implementat printr-un “instrument de unificare europeană” (ConnectingEuropeFacility). Dar in tot acest proiect, unde este Ucraina?
Toate coridoarele de transport se termină la granița cu Ucraina. De exemplu, coridorul Rin-Dunăre se termină în Tulcea pe partea română, și nu in Ismail pe partea ucraineană.
Pe langa problemele economice evidente ale regiunii ucrainene de la Dunare, jurnalistii ucraineni remarca si problemele etnice, focare de probleme sociale, economice și un mediu in care problemele stringente nu au mai fost soluționate de ani de zile. De asemenea se tem in acelasi timp si de izbucnirea unor rebeliuni separatiste, pentru a se destabiliza situatia si in sud, cu intentia de a deschide mai multe fronturi.
Ziaristii ucraineni pomenesc de asemenea de niste incidente din 1991, atunci cand populatia locala a cerut autonomia / independenta, dar nu au mers mai departe de niste simple declaratii si totusi situatia economica de atunci era inca buna fata de cea din prezent cand aceeasi populatie se chinuie să supraviețuiască în condiții dificile.
Regiunea Dunării este considerata de fapt o “zonă de risc” de catre ucraineni, în parte din cauza apropierii sale de autonomia asa numitei republici găgăuză din Republica Moldova, care uneori amenință chiar si Chișinăul cu “independența”, iar în parte din cauza specificului regiunii de la gurile Dunarii, o zona istorica eterogena, care a format o mentalitate specifica locuitorilor săi.
Din foarte multe puncte de vedere, ucrainenii au dezvoltat acum o adevarata “fobie a separatismului”, vazand focare separatiste pe cale sa izbucneasca aproape in fiecare colt al tarii lor. Multi se tem chiar sa nu aiba aceeasi soarta a fostei Iugoslavii.
Sursa:
[1] gazeta.zn.ua