Un roman din trei nu citeste carti. Doi romani din trei nu merg la teatru. Asa spune un barometru de opinie realizat recent la cererea ministerului Culturii. Si asta este ce declara persoanele intervievate. Realitatea ar putea fi si mai crunta.
Pe vremea atat de hulitului comunism, cartile se tipareau in tiraje ametitoare. Si nu vorbim numai de volumele care-l glorificau pe Marele Carmaci. Ci de carti de toate felurile. Multe aparitii noi se vindeau pe sub mana. Oamenii stateau rabdatori la coada pentru a apuca o carte proaspat tiparita. Preturile erau tinute de stat la nivel scazut, printr-o subventionare inteligenta.
Cum de s-au prostit romanii in doar 25 de ani
Aproape fiecare casa avea o biblioteca burdusita cu carti. In mijloacele de transport se citea pe rupte. Imprumutul de carti era in floare. Si peste toate acestea, mai existau si bibliotecile (scolare, universitare, satesti, orasenesti, sindicale, de sector etc) unde, pentru cartile mai solicitate, se faceau liste de asteptare.
Teatrul era un fenomen de o amploare aproape similara. Cozi imense la casele de bilete, distribuitori de bilete in intreprinderi si neputinta de a acoperi toate cererile.
Unde s-au volatilizat toate acestea? Avem carti care se scot in zeci de exemplare. Uneori pe cheltuiala autorului. Avem preturi inaccesibile pentru o populatie saracita. Avem mijloace de transport unde cei mai multi oameni butoneaza telefoanele mobile. Avem televiziuni care promoveaza prostul gust si siluiesc limba romana.
Avem o gramada de trupe de teatru experimental si underground, dar tot mai putin teatru decent, cu respect pentru spectatori si pentru arta actorului.
S-au prostit romanii in asa hal in 25 de ani sau au si fost ajutati sa ajunga cat mai repede aici? Raspunsul corect e la indemana oricui care gandeste cu mintea proprie.
Sursa: [1] Răscrucea
