MEMORIU al Asociatiei „BASARABIA” a Romanilor din regiunea Odesa

MEMORIU al Asociatiei National-Culturale a Romanilor din regiunea Odesa „BASARABIA”
privind unificarea celor doua programe de invatamant existente, pentru institutiile şcolare cu predare in limba romana si „moldoveneasca” din Ucraina, intr-o singura programa de invatamant, prin trecerea tuturor acestor institutii scolare la invatamantul conform programei pentru institutiile scolare cu predare in limba romana

MEMORIU al Asociatiei „BASARABIA” a Romanilor din regiunea Odesa

(TRADUCERE, originalul este redactat in limba ucraineana)

Domnului Presedinte al Ucrainei, PETRO POROSENKO
Domnului Prim-Ministru al Ucrainei, ARSENII IATENIUK
Domnului Ministru al Invatamantului si Stiintei, SERGHII KVIT
Domnului GHENNADII DRUZENKO, Imputernicit al Guvernului Ucrainei privind problemele politicii etnonationale
Domnului Presedinte al Administratiei Regionale de Stat Odesa, IGOR PALYTEA
Doamnei Director a Departamentului Invatamant si Stiinta a Administratiei Regionale de Stat Odesa TETIANA LAZAREVA

Stimate Domnule Presedinte!
Doamnelor si Domnilor!

Ne adresam conducerii statului si patriei noastre cu rugamintea sa atrageti atentia asupra situatiei care s-a creat, de-a lungul anilor de independenta a Ucrainei, in ce priveste invatamantul in limba materna pentru reprezentantii populatiei autohtone romane si/sau moldovenesti din Ucraina, prin separarea procesului de invatamant in cele mai „bune” traditii ale puterii sovietice-bolsevice.

---

Urmăriți Glasul.info și pe Google News

---

Dupa cum bine cunoasteti, in urma evenimentelor istorice locurile traditionale si permanente de trai ale romanilor din Ucraina independenta sunt raioanele Teaciv si Rahau din regiunea Transcarpatica, regiunile Cernauti si Odesa. In aceste trei regiuni de frontiera timp de veacuri intregi locuiesc reprezentanti ai unui singur popor al latinitatii orientale, care comunica in numeroase graiuri ale aceleeasi limbi – limba romana.

Cu parere de rau, istoria contemporana, cuprinzand componenta sa indispensabila – regimul comunist al Uniunii Sovietice din intregul bloc socialist din Europa centrala si de Est, controlat in totalitate de Kremlin, a dat de inteles intregii omeniri ca regimurile totalitare sunt in stare sa distruga nu numai personalitatea si identitatea nationala a persoanei umane, dar si identitatea nationala a intregilor popoare, cu forta, prin intermediul unei proceduri implementate sistematic obligand popoare mai mici sa renunte la propria limba, cultura, religie si invatamant in limba materna in folosul limbii sau a culturii dominante – in cazul nostru comun – in folosul limbii ruse pe cuprinsul tuturor republicilor sovietice.

Astfel, etapizat, prin Marea Infometare (Golodomor) din prima jumatate a sec. XX si in urmatorii 40 de ani puterea sovietica din Moscova a extirpat considerabil limba ucraineana din institutiile de invatamant si de cultura din RSS Ucraineana, popularizand un mit concret privind existenta a unui grai ucrainean sau „malorus” („rusa mica”) al limbii ruse.

In acelasi mod, dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost fabricata limba „moldoveneasca”, si trecuta la grafia chirilica, precum si poporul „moldovenesc”, care ar fi diferit in mod consistent de istoria, cultura sau limba celei de-a doua jumatati a acestuia – romanii care locuiesc azi in provincia istorica Moldova din componenta Romaniei contemporane.

Dupa cum observam – la destramarea URSS soarta popoarelor din RSS Ucraineana si RSS Moldoveneasca a fost hotarata anume de popoarele noastre, si nicidecum de Moscova, Kremlin, cu atat mai mult Stalin sau fondatorul imbalsamat al colosului sovietic – Lenin.

Prin urmare, in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova din 27 August 1991, in conformitate cu hotararea Marii Adunari Nationale din Chisinau de la 31.08.1989 limba de stat a Republicii Moldova este recunoscuta limba romana, pe baza grafiei latine. Conflictul armat din Transnistria din 1992, dar mai precis – componenta ruseasca a acestuia si agentura KGB-ista a Uniunii Sovietice – practic au impus politicul moldovenesc sa adopte Constitutia Republicii Moldova din 1994 cu acea componentă notorie, şi anume – art. 13, prin care recunoaşte drept limbă de stat, in contradictie cu Declaratia de Independenta (!) – limba moldoveneasca (insa de asemeni, pe baza grafiei latine).

Prin hotararea Curtii Constitutionale din 2013, in Republica Moldova este recunoscuta denumirea limbii de stat, in conformitate cu Declaratia de Independenta. Conform p.2 din Hotararea nr.36 de la 05.12.2013, Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a hotarat:

„In cazul existentei unor divergente intre textul Declaratiei de Independenta si textul Constitutiei, textul constitutional primar al Declaratiei de Independenta prevaleaza.”.

Cu siguranta, interpretarea juridica a Curtii Constitutionale a Republicii Moldova are la baza si expresia pur stiintifica a acestei probleme. Astfel, in anul 2010 Academia de Stiinte a Republicii Moldova, raspunzând la o interpelare a Uniunii Interregionale “Comunitatea Romanească din Ucraina”, a mentionat:

”denumirea corecta, stiintifica a limbii vorbite de romanii din Basarabia istorica (inclusiv nordul si sudul acesteia), din regiunea Cernauti si cea Transcarpatica, este LIMBA ROMÂNĂ, fapt arhicunoscut de lingvistii contemporani si confirmat in cadrul mai multor intruniri stiintifice, sustinut de altfel si de lingvistii ucraineni, fiind suficient sa amintim aici numele regretatului profesor Stanislav Semcinschi. Mai mult, savantii Academiei de Stiinte a Moldovei si-au expus opinia in problema denumirii corecte a limbii romane de nenumarate ori.”

Astfel, in „Raspunsul la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova privind istoria si folosirea glotonimului „limba moldoveneasca”, adoptat in sedinta largita a Prezidiului Academiei de Stiinte a Moldovei din 9 septembrie 1994, se subliniaza:

„Convingerea noastra este aceea ca articolul 13 din Constitutie trebuie sa fie revazut in conformitate cu adevarul stiintific, urmand a fi formulat in felul urmator: „Limba de stat (oficiala) a Republicii Moldova este limba romana”.

Ulterior, la 28 februarie 1996, Adunarea Generala Anuala a Academiei de Stiinţe a Moldovei a adoptat o declaratie prin care a fost confirmata opinia stiintifica a specialistilor filologi din republica si de peste hotare, potrivit careia limba de stat (oficiala) a Republicii Moldova este limba romana. Din 1996 si pana in prezent, opinia savantilor de la Academie in problema glotonimului „limba romana” a ramas aceeasi, in pofida faptului ca unii politicieni au ajuns sa declare că sintagma „limbă română” e un termen ştiinţific, în timp ce sintagma „limbă moldovenească” ar fi un termen politic, acesta, in realitate, fiind un termen ideologic şi geopolitic.”

Astfel, in prezent avem doua state independente, limba de stat a carora este o singură limba est-romanica – limba romana: Romania si Republica Moldova.

Insa, tot in prezent exista un singur stat, care foloseste denumirea de limba „moldoveneasca”, mai cu seama in ce priveste asigurarea procesului de invatamant a unei parti din populatie – reprezentanti ai unei minoritati nationale. Aceasta este patria noastra si a Dumneavoastra comuna – Ucraina.

Desigur, „limba moldoveneasca, in grafie chirilica” figureaza, demonstrativ, inca intr-o regiune – formatiune separatista – republica moldoveneasca nistreana nerecunoscuta – de facto aceasta reprezentand un teritoriu al Republicii Moldova ocupat ilegal.

La incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale in Sudul Basarabiei se mai preda in limba romana în 62 de scoli, in localitatile cu populatie majoritara romaneasca – orase si sate. Dupa disparitia Uniunii Sovietice, Ucraina independenta si suverana a mostenit doar 18 din acele scoli romanesti, aflate doar in sate, preponderent in cele trei raioane de la Dunare – Reni, Ismail si Chilia, dar si in raioanele Sarata, Tatarbunar, Tarutino, Belgorod-Dnestrovski (Cetatea Alba).

In asa mod URSS reusind sa extirpe invatamantul romanesc din toate orasele si majoritatea satelor romanesti sud-basarabene, rusificand 44 (!!!) de scoli romanesti. Astazi, după 24 de ani de independenta a statului ucrainean in raioanele din Sud-Vestul regiunii Odesa mai sunt doar cinci (5!!!) scoli nationale in care procesul de invatamant se desfasoara integral in limba romana, insa sub denumirea de „moldoveneasca”, conform ordinului politic de la Kiev.

Restul – 13 scoli – ori sunt ucrainizate, ori acest proces este in plina desfasurare. Toate acestea in circumstantele in care se vorbea, in primii ani de independenta a statului ucrainean, chiar de o posibilitate de a redeschide clase romanesti in scolile rusificate de comunisti, atat de democrata si europeana se intrezarea perspectiva!…

Cu tot respectul fata de numeroasele realizari ale tanarului, independentului si suveranului stat ucrainean, trebuie sa atragem atentia Dumneavoastra asupra faptului ca in perioada sovietica acelasi popor – separat de Stalin in romani si/sau moldoveni – din RSS Ucraineana dispunea de invatamant intr-o singura limba – „moldoveneasca” (grafie chirilica), la fel cu scolile din RSS Moldoveneasca!

Cu parere de rau, unica „realizare” a statului ucrainean in acest context este ca a mai separat odata acest popor, promovand politica „divide et impera!” in problemele lingvisticii, fapt de care nu s-a incumetat nici macar puterea sovietica: anume statului ucrainean, prin intermediul nomenclaturii comuniste mostenite, i-a reusit sa desparta invatamantul in limba romana care se dezvolta în Ucraina anilor 1989-1998, implementand limba „moldoveneasca” in procesul de invatamant din regiunea Odesa.

Domnule Presedinte, Doamnelor si Domnilor,

Intr-o viziune pozitiva a acestui subiect, statul ucrainean, iesind din trecutul sovietic comun impreuna cu Republica Moldova, inca de la inceputul independentei Ucrainei, prin propriul sistem de invatamant a mentinut in regiunile compact populate de populatie romanofona – romani si/sau moldoveni (regiunile Transcarpatica, Cernauti si Odesa) – invatamantul in limba romana in institutiile de invatamâ=ant de treptele I-III.

Incepand cu anul 1991 Ministerul invatamantului din Ucraina aplica o singura programa de invatamant in limba romana atat pentru institutiile de invatamant nationale care activau in localitatile in care populatia mojoritara o constituie etnicii romani, cat si in scolile din localitatile populate de romani oficial denumiti in acte inca de puterea sovietica ca avand o nationalitate aparte – „moldoveni”.

Intamplator sau nu (?!), dar imediat dupa semnarea Tratatului ucraineano-roman de buna vecinatate din 1997, pe valurile unui „moldovenism” de sorginte neo-sovietica venit de nicaieri altundeva decat de la Tiraspol (in fond – cauza prezentei denumirii de limba „moldoveneasca” din art. 13 al constitutiei R. Moldova), Ministerul Invatamatului si Stiintei din Ucraina incepe, din anul 1998, procesul de invatamant in unitatile de invatamant din regiunea Odesa in limba „moldoveneasca” de predare, aproband o programa scolară duplicitara, practic identica (fata de programa romaneasca) in aceasta „limba”; tipareste din contul statului manuale aparent pentru doua scoli distincte: unele pentru scolile cu predare in limba romana, altele – pentru scolile cu predare in „moldoveneasca”.

Drept apogeu al meseriei editoriale apare tiparul la una dintre editurile din orasul Lvov a doua manuale identice 100%, separat pentru scoli „romanesti” si „moldovenesti”, schimband pentru aceasta continutul unei singure pagini!!!

Si iarasi intamplator sau nu, insa anume in anul 1998, in timp record si vadit cu sprijinul structurilor de stat cu destinatie speciala se creaza Asociatia Moldovenilor din Ucraina, iar drept veritabil conducator inamovibil al acesteia este numit nimeni altul decat Anatolii S. Fetescu – sotul Larisei I. Fetescu, aceasta fiind pana in prezent (!!!) metodista/curator asupra scolilor „moldovenesti” din regiunea Odesa.

In fapt, statul ucrainean a angajat un cuplu, cu un scop concret: pentru a cata oara sa desparta – prin intermediul programei de invatamant controlate de familia Fetescu si prin mass-media romanofobă tiparita (bilunarul „Luceafarul”) editat de Asociatia Moldovenilor din Ucraina, conform practicilor sovietice comuniste si totalitare – nu numai acelasi popor, ci mai ales comoara cea mai de pret a acestuia – limba – in doua limbi aparent diferite, „moldoveneasca” si romana, conferind in acest fel statut de limba graiului moldovenesc al limbii romane.

Aceasta absurditate este foarte eficienta si in zilele noastre, cand absolventii scolilor „moldovenesti” din Sudul Basarabiei, avand in diploma de absolvire mentionata drept limbă materna „moldoveneasca” urmeaza studiile la specializarea „limba romana” la Universitatea Umanista de Stat din Ismail, iar atunci cand se reintorc in scolile de la bastina Directia Regionala de Invatamant de la Odesa ii obliga pe acestia din urma – profesori de limba romana – sa predea (intr-)o limba „moldoveneasca”! …

Pe parcursul anilor de independenta a Ucrainei suntem martori la o situatie absolut absurda cand, fara sa paraseasca localitatea, absolventii aceleeasi scoli acum trecuta drept romana drept limba materna in diplomele de studii medii necomplete din 1996, iar in diplomele de studii medii complete din 1998 apare drept limba materna „moldoveneasca”.

Si toate acestea – la buna dispozitie a functionarilor din Odesa, sau la ordinul politic de la Kiev.
Desigur, conform traditiilor democratice europene consacrate – nimeni nu a abrogat dreptul la autoidentificare nationala, iar in prezent este problema fiecarei persoane cum se identifica – roman sau moldovean – in cazul celor 400 de mii de populatie romanofona din Ucraina, in cele cateva decenii trecute divizati artificial de regimul comunist in romani si moldoveni.

Dar, oare doreste Ucraina de azi sa continue „glorioasele” traditii comuniste-totalitare de asuprire a popoarelor mici, sau – totusi – statul nostru cu adevarat opteaza pentru valorile democrate? Suntem convinsi ca in raspunsul Dumneavoastra la aceasta intrebare veti alege ce-a de-a doua teza.

In realitate, din punct de vedere obiectiv, cultural-istoric, stiinţific si nu in ultimul rand – diplomatic – Ucraina moderna si organele puterii de stat de toate nivelele trebuie sa recunosca ca romanii din Ucraina, inclusiv volohii, maramuresenii, bucovinenii, moldovenii si basarabenii sunt reprezentantii unui singur popor, ai aceleeasi culturi, si acestia au aceeasi limba materna – limba romana, care de asemeni se imparte in o sumedenie de graiuri locale – maramuresan, bucovinean, moldovean, basarabean, ardelenesc, oltenesc, muntenesc, s. a., precum si limba ucraineana se imparte in graiuri precum cel de Slobojanscina, hutul, transcarpatic, de Polissya, al boicilor, de stepa, al Nistrului Superior, al Niprului Superior, s.a..

Din motive necunoscute noua, puterea de stat ucraineana din anii precedenti a facut tot ce a fost posibil pentru a politiza problema invăatamantului in limba romana din regiunea Odesa. O rezonanta deosebita a avut cazul anului 1999, cand doamna Zinaida Pinteac – profesoara eminenta a invatamantului public din Ucraina, directoare a scolii din Frumusica Veche/Staroselie, raionul Sarata – a fost demisa din functie, pentru obiectivitatea demonstrata si pentru mentinerea denumirii stiintifice a limbii romane in scoala.

Simbolic este acel fapt ca anume an acelasi an in orasul Odesa a fost furat bustul lui Mihai Eminescu, clasic al literaturii romane… Chiar si in prezent sunt sub evidenta speciala a organelor puterii regionale si raionale si a Serviciului de Securitate al Ucrainei toate cadrele didactice care mentin legaturi de specialitate cu alti romani – colegi din Cernauti, Republica Moldova sau Romania, ori participa la stagii pedagogice in limba romana de peste hotarele Ucrainei.

Regretabil este faptul ca si in perioada actuala conducerea Departamentului Regional Odesa de Invatamant interzice drastic profesorilor sa foloseasca denumirea „limba romana” in procesul de invatamant, desfasoara separat de regiunile Transcarpatica si Cernauti cursuri de perfectionare a cadrelor didactice, olimpiade scolare la limba „moldoveneasca”, s.a..

Una dintre dovezile recente ale dimensiunii politice a acestei probleme este organizarea de catre Ministerul Invatamantului si Stiintei din Ucraina a „Primei olimpiade panucrainene la limba romana” in Cernauti, la finele lunii Martie 2015, cu participarea doar a elevilor din regiunile Transcarpatica si Cernauti. Desigur, aceasta actiune de premiera este un mare plus al noilor organe ale executivului ucrainean, daca nu ar apare o mica/mare intrebare: o olimpiada la aceeasi limba, dar cu denumirea de „moldoveneasca” s-a desfasurat si la Odesa, desigur ca intr-un format mai mic, insa cu siguranta cu finantare de la stat considerabila, cu scopul de a mai turmenta odata elevii sud-basarabeni ca Eminescu nu este poet clasic al literaturii romane, ci numai al celei „moldovenesti”, si ca limba lor se deosebeste prin ceva consistent de limba romanilor maramureseni sau bucovineni…

Avand in vedere cele relatate mai sus, care nici intr-un caz nu sunt noutati pentru organele puterii de stat din toti anii de independenta a Ucrainei, tinand cont de numeroasele concluzii ale savantilor de elita si ale sedintelor Academiilor de Stiinte din Ucraina, Romania si Republica Moldova privind unica denumire a formei literare a limbii romane si existenta unor speculatii pur politice si falsuri pseudostiintifice in ce priveste existenta unei limbi „moldovenesti” aparte, bazata pe graiul moldovenesc al limbii romane, tinand cont de aspiratiile declarate ale Ucrainei de integrare în Uniunea Europeana, una dintre limbile oficiale ale careia este limba romana – limba pe care pentru prima data in toata istoria Ucrainei o poseda Presedintele tarii noastre Petro Porosenko, fapt de care este mandra intreaga comunitate romanofona din Ucraina – peste 400.000 de cetateni, o parte considerabila (peste 100.000) din care locuiesc traditional la bastina Presedintelui Ucrainei – in Sudul Basarabiei, avand drept fundament denumirea oficiala a limbii de stat in cele doua state vecine si prietene ale Ucrainei – limba romana in Romania si Republica Moldova,

CEREM:
unificarea celor doua programe de invatamant existente, pentru institutiile scolare cu predare in limba romana si „moldoveneasca” din Ucraina, intr-o singura programa de invatamant, prin trecerea tuturor acestor institutii scolare la invatamantul conform programei pentru institutiile scolare cu predare in limba romana

Cu respect,

Anatol POPESCU
Presedinte al Asociaţiei National-Culturale a Romanilor din regiunea Odesa „BASARABIA”

31 Martie 2015, Ismail

Sursa:

[1] www.zorilebucovinei.com