RSS

Cine sunt progresiștii de la Zia…

Râul Bahlui din Iași…

Guvernul României a donat Republ…

Bradul înalt de apro…

Alina Mungiu-Pippidi: "Cine treb…

Proiectul "România e…

"Anticorupția", o mare afacere p…

Mălin Bot continuă r…

Un bust al lui Avram Iancu, dezv…

Miercuri, 5 decembri…

Iohannis desființat de un jurnal…

Jurnalistul Cornel N…

Invitație la lectură: "Români cu…

Înaintaşii neamului …

Încercare de defăimare sau de al…

Știrea momentului în…

Reacție grobiană a lui CTP față …

Reacție grobiană a l…

«
»
TwitterFacebookPinterestGoogle+
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

O minune: administrația civilă românească din Transnistria (august 1941- noiembrie1943)

Print Friendly, PDF & Email

La preluarea Transnistriei de către administrația civila românească, în august 1941, distrugerile constatate în acest teritoriu se ridicau la aproximativ 82%. Distrugerea în asemenea proporție a tot ce era destinat populației locale fond locativ, mijloc de transport și mijloc de producție s-a datorat în primul rând armatei sovietice care în retragere a distrus intenționat tot ce putea fi folositor armatelor germane, în al doilea rând trupelor NKVD-iste care încununau distrugerea a ceea ce rămăsese ne distrus de către armata sovietică, autodistrugerilor populației locale derutate și care încerca pe cont propriu să supraviețuiască vremurilor incerte care urmau și în fine rechiziționărilor metodice efectuate de trupele germane specializate (Einzatzgruppe) a puținelor mijloace rămase nedistruse. Despre ce au văzut în Transnistria delegația guvernatorului Gheorghe Alexianu când au trecut Nistru, pe 21 august 1941, un martor ocular sintetizează: Consternare și tristețe.

Totul era distrus resursele naturale, fabricile, uzinele, rețeau de apă, rețeau de energie electrică, mori, prese de ulei; peste tot cadavre de oameni și animale; pe drumuri un exod nesfârșit de populație cu boccele spre Nistru, spre Moldova.

Administrația românească era compusă din 7.800 de funcționari din țară (în special din Basarabia) și 52.000 de salariați localnici. Modul de abordare a administrației a semănat din capul locului încredere și loialitate din partea localnicilor. Nu s-a înregistrat nici un act de dușmănie sau împotrivire și cu atât mai puțin de sabotaj, deși NKVD-ul a instruit populația în acest sens. Salarizarea localnicilor s-a făcut la propunerea directorilor de specialitate, renunțându-se la stilul sovietic; s-a introdus al 13-lea salar și s-au dat ajutoare suplimentare pentru familiile cu mulți copii, femeilor singure inclusiv acelora care aveau soții în armata sovietică.

S-a ridicat nivelul salariilor profesorilor la nivelul celorlate categorii de funcționarii … Încă din noiembrie 1941 s-a reglementat regimul de pensii care cuprindea fără excepție toți pensionarii regimului sovietic și s-a pus bazele Casei de pensii și a regimului de asigurări sociale. Cu sprijin mare din țară s-a pus imediat în funcțiune toate cele 108 spitale (fără a mai enumera și dispensarele comunale).

O mare problemă din cauza distrugerilor a fost în 1941 deschiderea anului de învățământ, totuși la finele lui octombrie s-au deschis 1312 școli primare, 613 gimnaziale, 126 școli de 10 clase, 14 licee și 3 facultăți la Odesa.

După o muncă asiduă de refacere a laboratoarelor, cabinetelor, a bibliotecii s-a deschis în martie 1942 și facultatea de medicină și facultatea politehnică. O lună mai târziu și-a reluat activitatea și facultatea de agronomie și astfel toate facultățile Universității și-au reluat activitatea. Încă din primul an s-au redat cultelor 600 de biserici, numărul locașurilor de cult atingând în 1944 nr de 1300 cuprinzând și sinagogi, moschei, dar și biserici catolice și neoprotestante, mai mult arhimandritul Iulian Scriban a deschis o catedră de morală creștină la Universitate.

Cum a fost posibilă o asemenea minune? Să mergem la brat cu măsurile luate de administrația românească și apoi să-I urmărim efectele: i) pentru apărarea patrimonului public prin Ordonanța nr 1 din 28 august 1941 prin care toate persoanele ce posedau obiecte de orice fel din instituțiile publice sau private erau obligate ca în 15 zile să predea aceste obiecte primăriei locale.

Cei care s-au conformat nu au suferit nici o pedeapsă și s-au conformat cei care-și însușise obiecte de valoare care nu se puteau justifica în posesie personală. ii) A doua ordonanță tot din 28 august 1941 privea reluarea activității colhozurilor și sovhozurilor, s-a întocmit liste cu toți meseriași rămași în Transnistria și s-au încadrat în muncă.

Tot din rândul localnicilor s-a format poliția comunală care asigura ordinea publică. A treia Ordonanță stabilea moneda din Transnistria și retrăgea definitiv din circulație rubla sovietică în termen de două luni. Prin Ordonanța nr. 6 din 7.07.1941 corpul didactic trebuia recrutat dintre foștii învățători. Primăriile trebuia să ia măsuri imediate pentru refacerea localurilor și aprovizionarea cu combustibil pentru iarnă.

Mai mult primarii și directorii de școală erau obligați să înfințeze cantine școlare pentru a se asigura copiilor pâine, lapte, ceai, miere sau marmeladă. S-a mai stabilit un Comisariat al administrației pentru refacerea fondului locativ care a elaborate imediat un plan de reconstrucție.

În agricultură impozitele datorate de colhoznici au fost șterse, terenurile din jurul caselor au fost date în folosință personală. În faza a doua colhozurile au fost transformate în obști agricole indivizibile ca suprafață. La rândul lor obștiile s-au grupat pe familii și vecinătăți care au primit minimum 200ha în exploatare. Tot în 1942 s-a reglementat arendarea terenurilor și clădirilor, livezilor, viilor și grădinilor de zarzavat.

Proprietățile confiscate s-au restituit. S-au refăcut 68 de stațiuni și 18 ateliere de reparații pentru utilajele  agricole. S-au redeschis dar s-au înființat și noi laboratoare și stațiuni agronomice pentru ridicarea eficienței în agricultură. S-au adus din Elveția numai tractoare de 65CP 1100 de bucăți, da și alte utilaje agricole, pe bază de barter. S-au pus pe bază de ajutor din țară și pe importuri industria alimentară locală pe picioare.

Toate aceste măsuri la un loc au făcut să apară o piață abundentă de produse care se cumpărau la liber, ce a entuziasmat populația!!! Primăriile au fost autorizate să deschidă hoteluri, restaurante, frizerii, băi comunale și magazine generale Primăriile au deschis imediat magazinele generale pentru zahăr, sare, ulei, gaz, benzină, tutun și chibrituri în care nu se percepeau nici un fel de taxe.

S-a autorizat comerțul privat înafara celui instituționalizat deschis de primării, și astfel localnicii și-au valorificat imediat produsele. S-a ajuns acolo că din cea mai distrusă provincie să fie una din cele mai înfloritoare într-un an de zile. S-a ajuns până acolo, paradoxal, ca soldații și ofițerii germani să cumpere din Transnistria conserve și alte alimente conservabile și să le trimeată la familii în Germania.

Din tot teritoriul ocupat de armata germană localnicii dar și intendența se aprovizionau din Transnistria. A fost un fenomen care a uimit aliații! A scris și Tudor Arghezii despre el. A uimit și Crucea Roșie Internațională și Vaticanul! Această minune a avut un nume: profesorul de drept administrativ Gheorghe Alexianu, moldoveanul, vrânceanul, mocedoneanul.

Odată cu aproprierea frontului în toamna lui 1943 administrația civilă a fost înlocuită de administrația militară, dar nu înainte de a preda cu acte în regulă toate fabricile, uzinele, construcțiile publice localnicilor fruntași, cum se poate vedea din procesul verbal anexat.

După reocuparea teritoriului de armata sovietică în 1944 în toate cele 10 provincii administrate de germani și în Transnistria guvernatorii acestora au fost judecații de tribunalele populare înființate NKVD. Toți guvernatorii au fost condamnați și executați pe loc pentru modul cum s-au comportat cu localnicii numai guvernatorul Transnistriei n-a putut fi acuzat și condamnat de tribunalul poporului de la Odesa.

Cerc. Şt. Pr. Octavian Căpăţină, 24 iunie 2015, Cluj Napoca

Anexa

Proces verbal

încheiat astăzi 9 noiembrie 1943

Noi, colonel Ioan D. Constantinescu, prefectul judeţului Oceacov din Guvemământul Transnistriei, asistat de Vasile Dragomir subprefectul acestui judeţ, având în vedere ordinul Guvemământului, Direcţia Administraţie şi Personal, Cabinet nr. 1334 din 3 noiembrie 1943, am procedat la alegerea unei comisii locale, aleasă dintre locuitorii cei mai proeminenţi din oraşul Oceacov, căreia i-am predat judeţul şi lucrările cele mai importante realizate sub administraţie românească.

În consecinţă, am constituit această comisie formată din:

Agronov Arcadie – controlor la uzina electrică, şeful comisiei;

Alexandru Rodin – inginer, ajutorul comisiei;

Mihail Silvestru – primarul oraşului, membru;

Ştefan Deadic – şeful poliţiei;

Ion Dimcenco – şeful uzinei electrice, răspunde pentru raionul Oceacov;

Daniil Kolomeitov – şeful brutăriei , răspunde pentru raionul Varvarovca;

Vasile Luchin – conducător tehnic, răspunde pentru raionul Alexanderfeld

Întrunindu-ne astăzi în localul prefecturii Oceacov, am procedat primul la predarea şi comisia în plenul ei la primirea judeţului Oceacov şi a lucrărilor importante făcute de noi după cum urmează:

  • localul Prefecturii, reparat şi refăcut cu toate anexele din curte;
  • uzina electrică În perfectă stare de funcţiune racordată la nevoile populaţiei şi ale industriei;
  • uzina de apă în perfectă stare de funcţionare cu racorduri către populaţie, industrie şi canalizări;
  • moara oraşului în stare de funcţiune lucrând pentru nevoile judeţului;
  • brutăria oraşului în stare de funcţiune acoperă necesarul de pâine pentru populaţie, are stoc de grâu şi porumb asigurat;
  • localul Primăriei, construcţie monumentală renovată în condiţii perfecte spitalul judeţean renovat, redotat, funcţionează în cele mai bune condiţii cu o capacitate de 422 paturi pentru diverse specialităţi;
  • biserica oraşului refăcută din starea de ruină în care a fost găsită, sfinţită şi în bună stare de folosinţă cinematograful oraşului reparat, refăcut şi în stare de folosinţă;
  • parcul din zona fostei catedrale, cu o cruce ridicată unde a fost altarul catedralei, curăţat, reamenajat şi în perfectă folosinţă;
  • întreg oraşul a fost reparat, clădirile de locuit sunt curate şi în perfectă stare, cu necesarul de lemne pentru iarnă asigurat; poliţia şi jandarmeria cu localuri reparate şi în bună stare de folosinţă;
  • fabrica de unt din oraş, refăcută funcţionează normal; localuri şcolare: două refăcute, restul reparate şi în perfectă stare de folosinţă, cu nevoile pentru iarnă asigurate;
  • şoseaua Oceacov-Niceainoe, 42km pietruită în întregime de administraţia românească;
  • 121 de obşti agricole din judeţ (colhozuri) corespunzând comunelor din judeţ, cu vitele şi uneltele agricole ce le posedau la venirea noastră plus dotările făcute de administraţie şi cu sporul normal de creştere a vitelor în acest răstimp;
  • 11 ferme (sovhozuri) în aceleaşi condiţii ca şi colhozurile, 58 de mori ţărăneşti, reparate, refăcute şi dotate cu utilajele ce au fost descompletate sunt în funcţiune;
  • 71 de comune de reşedinţă cu 94 de sate pendinte conduse de primari, cu localurile de primării refăcute sau reparate;
  • 106 localuri de şcoli săteşti de toate gradele, toate renovate, mobilate în bună stare şi în funcţiune; 9 locaşuri bisericeşti construite din nou şi sfinţite, şi 9 case de rugăciune pentru diverse alte culte, greco-catolică, baptistă, islamică, mozaică, toate create sau refăcute de administraţia românească;
  • 2 comune model, una cu 26 de case de locuit după model tip, complet terminate şi locuite cu instalaţii electrice şi de apă şi alta cu 25 de case după acelaşi model.
  • Populaţia oraşului Oceacov, compusă din 15.021 de suflete, numai localnici, cu hrana asigurată şi toate utilităţile oraşului în funcţiune, iar populaţia rurală din judeţ suficiente şi în bună stare de folosinţă.

Activitatea noastră, în tot timpul şederii noastre aici, s-a extins asupra reparării tuturor clădirilor publice, şi casele localnicilor, cărora li s-a dat tot materialul necesar de care s-a dispus. Am exploatat terenurile arabile cu mijloacele proprii de care am dispus şi am repus în funcţiune morile şi uleiniţile ce le-am găsit distruse, pentru a reda hrana necesară populaţiei locale, găsită complet lipsită de cele necesare hranei şi chiar muritoare de foame.

Am avut deplina satisfacţie de a constata în tot timpul administraţiei româneşti mulţumirea populaţiei locale, care s-a bucurat de un regim civilizat şi care n-a avut nimic de suferit în ce priveşte hrana lor şi a copiilor lor. Privind judeţul, ne face o plăcută datorie de conştiinţă şi de onoare naţională că am făcut tot ce omeneşte a fost posibil, în vremuri de război pentru populaţiei şi liniştii judeţului.

Rămâne ca Dvs. să conduceţi mai departe destinele acestei populaţii rămase azi lipsită de protecţia şi grija noastră. Drept care am încheiat prezentul proces verbal în 4 exemplare, din care 3 exemplare le-a luat predătorulşi un exemplar primitorii. Întocmit şi redactat în limba rusă şi română şi semnat de toţi cei menţionaţi în preambul.

Nota noastra: Textul a fost primit la redactie pe adresa noastra de email de la domnul Octavian Căpăţină, caruia ii multumim pentru ca a avut amabilitatea sa impartaseasca aceste importante si deosebit de interesante informatii.

Transnistria romaneasca, scurt istoric, foto: Asociaţia Tirageţia Basarabia

Transnistria romaneasca, scurt istoric, foto: Asociaţia Tirageţia Basarabia

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.

loading...

Comentarii

comentarii

Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info
Inline
Inline