La 15 octombrie 1922 avea loc incoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca primul rege al Romaniei Mari – Ferdinand I (1914-1927), ca rege al tuturor romanilor.  Ferdinand (nume la nastere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Infantei Antonia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei si al reginei Maria a II-a. Familia sa facea parte din ramura catolica a familiei regale prusace de Hohenzollern.

La 15 octombrie 1922 avea loc incoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca primul rege al Romaniei Mari – Ferdinand I (1914-1927)

Ferdinand a devenit rege al Regatului Romaniei la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, in urma mortii unchiului sau, regele Carol I. A condus Romania in timpul Primului Razboi Mondial, alegand sa lupte de partea Antantei impotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regala de Hohenzolern, de catre seful acestei case, imparatul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

 

In anii care au urmat Primului Razboi Mondial Romania a cunoscut o serie de transformari profunde, in special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.

In anul 1925 izbucnește „criza dinastica”, provocata de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana Romaniei, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand sa il excluda pe Carol din Casa Regala a Romaniei și sa il numeasca drept moștenitor regal pe fiul acestuia, principele Mihai.

Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, in urma unui cancer galopant la colon. A fost inmormantat la Manastirea Curtea de Argeș. Succesorul sau la tron a fost principele Mihai, care a devenit al doilea rege al Romaniei Mari, sub numele de Mihai I dar care, din cauza minoratului, va domni sub regența.

„Regele Ferdinand I a primit cea mai grea mostenire din cate a mostenit candva un rege: razboiul pe viata si pe moarte a neamului romanesc. In acest razboi si-a cladit el numele de erou. Cel dintai si mai mare act eroic a fost ivingerea „eului” sau. Si-a jertfit sangele sau german, toate legaturile de sange si sufletesti, in care a fost nascut si crescut. O putere morala, de care numai caracterele mari sunt capabile. Acest sacrifciu nu-l va uita neamul romanesc nicicand.”, Roman R. Ciorogariu

 

„Discutie la Mitropolie cu privire la incoronarea Regelui. El cere ca si ungerea si incoronarea sa se faca la Alba-Iulia. Se propusese pentru ungere biserica Mihai-Voda din Bucuresti. Propun – si se adopta – sa se ridice la Alba-Iulia din nou biserica lui Mihai Viteazul.”, scria Nicolae Iorga la 6 februarie 1921 in memoriile sale, (Memorii, Nicolae Iorga, Vol III, Editura „Nationala” S. Ciornei

 

Surse & bibliografie:

[1] Memorii, Nicolae Iorga, Vol III, Editura „Nationala” S. Ciornei

[2] Zile traite de Roman R. Ciorogariu, episcopul Orazii

[3] wikipedia.org

[tp_product id=”205185310″ feed=”158″]