SCRISOARE ADRESATĂ NEAMULUI LUI BRÂNCUȘI!

Friguroasa moarte a lui Brâncuşi!

Dacă tot vă împotriviți repatrierii osemintelor lui Brâncuşi după dorinţa lui de pe patul de moarte, de ce nu-i schimbaţi şi locul naşterii? De ce nu-i înlocuiţi şi strămoşii cu unii străini? Chiar aşa de tare dispreţuiţi şi nesocotiţi identitatea românească a “Titanului din Hobiţa”?

Vă mândriţi cu geniul lui gorjenesc, dar iubiţi absenţa artistului din pământul său! Cu ce este mai de preţ pământul Franţei, cimitirul Montparnasse decât pământul românesc şi cimitirul unde sunt îngropaţi părinţii şi strămoşii săi?

Care dintre voi vrea să fie îngropat prin cimitire străine, să nu vină nimeni la el ca să-i tămâieze sufletul şi să-i aprindă o lumânare? Ştiţi voi cât de friguroasă şi de întunecată este moartea lui Brâncuşi în pământ străin?
Ştiţi voi câtă iubire avea Brâncuşi faţă de neamul lui românesc şi de pământul său? Şi câtă iertare!

A fost fiul şi Patriarhul lui Dumnezeu! A fost paracliser în Biserica Neamului şi a cântat în strana ei 33 de ani, cât vârsta biblică a lui Iisus. Împotriva sufletului acestui român, v-aţi strâns? Împotriva celui care i-a înfrăţit pe gorjeni şi neamul său cu Bunul Dumnezeu şi cu veşnicia lumii?

Laurian Stănchescu, scriitor şi jurnalist român.