Ciobanii nostri si academicienii romani
Ciobanii cer audiența la Academia Romana
Domnule Președinte al Academiei Romane,
Domnilor academicieni,
Mi-ar placea sa aflu ca bat la uși deschise, dar ma indoiesc. Așa ca-mi voi permite, sub stare de necesitate aflandu-ne, sa fiu mai didactic chiar și la acest nivel, academic, și sa va fac cunoscuta relația stransa care exista intre domniile voastre și ciobanii care, in urma cu cateva saptamani, au protestat in fața Parlamentului, a Guvernului! N-ar fi fost rau și nepotrivit sa protesteze și in curtea Academiei Romane!… Aveau de ce!
Ciobanii nostri si academicienii romani
Datele problemei sunt urmatoarele:
(1) in Romania de azi, de dupa1948, dar mai ales dupa 1990, s-au aplicat o serie de masuri, legi, reglementari care au lovit cu nepasare in practicanții oieritului tradițional, in ciobanii și pacurarii noștri legendari, in urmașii lor din zilele noastre. Printre aceste masuri se remarca acele reglementari care au ingradit, iar uneori au facut imposibila, practicarea transhumanței turmelor de oi, de-a lungul și de-a latul Țarii. De mii de ani „economii de oi”, cum erau numiți ciobanii in actele administrative in urma cu un secol, s-au pendulat cu turmele intre munte și campie, intre zona montana carpatica, unde se afla de mii de ani satele mocanilor, și evantaiul de campii in care toamna coborau la iernat cu turmele.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsNota bene: nu vorbim de „ciobanași cu trei sute de oi”, ci de turme bine intocmite, care nu puteau fi gospodarite decat de echipe alcatuite din zeci de persoane, capabile sa faca fața nu numai ursului, ci și atacului inarmat al unor talhari la drumul mare. Turmele acestea, pana ajungeau la locul de iernat, se prelingeau la vale ca niște veritabile flotile pe uscat, țineau legatura unii cu alții și erau gata sa dea oricand riposta cuvenita unor raufacatori!… Exista o randuiala in mare parte azi uitata, dar care a facut posibila funcționarea acestei instituții curat romanești care a fost pastoritul transhumant! Care este cu totul altceva decat nomadismul! Pastorii transhumanți iși aveau la munte satul de baștina, cu gospodarii intemeiate, unde ii așteptau pe fiecare femeia și puzderia de copii…
Ba mai mult: turma de oi era o veritabila entitate sociala. Turma, ceata de pacurari care o gospodareau, de la strungar pana la baciul al batran, interacționau pretutindeni cu localnicii, in felurite chipuri, contactele umane erau numeroase, chiar daca izbucneau și conflicte intre țaranul care iși lucrase ogorul și ciobanul ale carui oi mai scapau in graul de cu toamna semanat!…
Strabunicul meu Licoi din Rașinari iși ducea oile in balțile Nistrului la iernat, iar cand le ducea in Crimeea, le ținea acolo doi ani, dupa care revenea la plaiul muntelui, unde-i iarba cea mai spornica! Alți mocani coborau la iernat pana pe țarmul Bosforului, Dobrogea fiind mereu calcata de pasul marunt al oilor barsane… De-a lungul acestor trasee și de-a lungul anilor, pastorii romani au intemeiat așezari omenești, multe dintre ele devenind apoi sate și targuri, orașe de campie romanești! Insași capitala romanimii a fost astfel fondata!
Descalecatul istoric legendar a fost premers de pastoritul transhumant, practicat in toate direcțiile in jurul arcului carpatic.
In primul rand prin pastori, prin oieri, prin ciobani, prin mocanii care au strabatut spațiul balcanic și nord-dunarean in toate direcțiile, teritoriul de limba romana s-a lațit in mod pașnic și trainic, printr-o colonizare sui-generis cum nu mai intalnim in istoria altui popor european. Nu intamplator urmele acestor mocani ardeleni sunt vii și numeroase dincolo de Nistru pana in zilele noastre! Chiar și dincolo de Bug, ba chiar și in Caucaz au supraviețuit pana azi sate mocanești!…
Fara tragicul accident istoric numit revoluția bolșevica, amprenta romaneasca dincolo de Nistru s-ar fi facut mai apasat, mai trainica, poate chiar definitiva! Așa s-a ajuns la paradoxul romanesc, al catelea?!, potrivit caruia suntem poporul ciudat care, singurul dintre toate popoarele europene, s-a lațit spre Rasarit! Spre Est! Nach Osten, vorba neamțului! Noi n-am facut lozinca propagandistica din aceste cuvinte, ci le-am infaptuit, discret și eficient!… Nemții au ramas cu vorbele, cu sloganul zgomotos, cu povara victimelor provocate de idei nascocite, noi cu realitatea faptelor crescute organic din ființa noastra!… Ne-am lațit spre Rasarit fara sa tragem un foc de arma! Argumentele noastre au fost altele!
Urmele acestor colonizari, ale acestui descalecat romanesc stravechi, le gasim și in Nord-Vestul slovac, ucrainean ori polonez…
Pe scurt, noi, romanii, le datoram ciobanilor transhumanți, vestiților „les bergers de Karpathes”, faptul ca limba romana „s-a lațit” pe un teritoriu atat de vast! Cel mai intins din Europa! Fara aceasta acțiune fireasca și fericita pentru destinul nostru romanesc nu ar fi existat temelia Romaniei Mari! Caci, inainte de a fi teritoriu administrat de aceeași autoritate publica, Romania Mare a fost una, singura și indivizibila, prin limba care in 1918 se vorbea de sute de ani pe teritoriul de dincolo de Tisa pana dincolo de Nistru! O singura limba este vorbita de la un capat la altul al acestui taram romanesc, dandu-i identitate lingvistica și etnica deopotriva! O identitate inconfundabila! O identitate de basm trait!
Una peste alta, toate astea au insemnat consolidarea unei unitați de grai și simțire etnica tot așa: fara egal in Europa! „A simți romanește” este un concept care ne definește și ne particularizeaza! Romanul ne-școlit de pe Tisa se ințelege fara nicio dificultate cu romanul ne-școlit de pe Nistru! Iar aceasta constatare i-a umplut de uimire pe toți specialiștii!
Firește, sunt diferențe dialectale și in limba romana, dar ele nu s-au adancit atat de mult ca-n limba italiana sau germana!… Iar acest miracol a fost posibil datorita laborioasei pendulari a turmelor de oi, cu ciobanii aferenți! Aceasta circulație a afectat benefic intreg teritoriul limbii romane in doua feluri: largindu-i hotarele și asigurandu-i o unitate pe care eu aș numi-o stilistica, ceea ce inseamna mai mult decat unitatea lingvistica. Este vestita unitate spirituala a romanilor!… O datoram ciobanilor! Pastorului mioritic! Oierului trudnic și napraznic deopotriva! Mocanilor! Așa cum suna etno-denumirea noastra printre frații aromani: mucani! Mucanii din nordul Dunarii! Noi, romanii!
(2) Pe de alta parte, Academia cu care ne falim toți romanii, s-a fost inființat legandu-și destinul de limba romana, angajandu-se solemn sa-i acorde cea mai mare atenție, sa se ocupe de cultivarea unei limbi autentic romanești, sa o studieze științific, identificandu-i corect obarșiile și regulile de funcționare, punandu-i in lumina valorile expresive, subtilitațile și unicitatea estetica.
Daca aceasta este menirea asumata de intemeitorii Academiei Romane, va trebui sa deducem datoria de recunoștința pe care Academia Romana o are fața de „autorii” limbii romane! Fauritorii limbii romane sunt mai mulți, de prin toate straturile sociale și culturale ale Neamului, ale societații romanești. Intra aici și țaranul agricultor, și muncitorul din fabrica, preotul din Biserica sau oșteanul gata sa-și dea viața pentru apararea celor ce vorbesc limba romana, pentru apararea teritoriului de limba romaneasca! Intra la socoteala și invațatorul, dascalul și profesorul din școlile Patriei, intra scriitorimea care da cea mai rafinata expresie a limbii comune, limba literara, poetica…
Dar dintre toți aceștia se detașeaza ca autori, ca purtatori și pastratori ai limbii romane pastorii, ciobanii, atat ca fauritori ai unui folclor specific extraordinar de bogat, de variat, cat și ca exponenții itineranți, pe intreg spațiul romanesc, ai unui model de glasuire și sensibilitate romaneasca!
Drept care, stimați maeștri academicieni, consider ca se cuvine sa va simțiți intr-o solidaritate aparte, speciala, cu ciobanii de azi și de totdeauna. Ei v-au oferit, s-ar putea spune, „obiectul muncii” academice! Fara ei ce s-ar fi facut limba romana?! Ce s-ar fi fi facut Academia Romana?!
Va aduc la cunoștința ca legiuitorii de care avem parte in ultimele decenii au lovit cat au putut de dur in aceasta breasla! Din neștiința mai ales, din ciocoism alții, din prostie, dar și din pricina lipsei de vigilența (sic!) a Academiei, neispraviții din Parlament și Guvern au scos nenumarate legi care, daca se aplicau intocmai, n-am mai fi avut picior de mioara in munții noștri! Sa le mulțumim ciobanilor care, prin cerbicia lor, s-au impotrivit strambelor legiuiri și nu s-au lasat impinși in haul dispariției de o legislație a carei esența anti-romaneasca și criminala ei au decelat-o fara greș, fara ezitare, chiar daca nu a fost sesizata și de onor Academia Romana!
Va sesizez eu, stimați onorabili invațați ai Neamului, eu, ca roman din prima generație care nu a pascut oile, va fac atenți și, din clipa de fața, raspunzatori! Va fac atenți la legislația mai veche și mai noua in materie de pastorit, ca lovește in temeliile organicitații noastre ca popor, ca neam, ca societate! Va fac raspunzatori pentru lipsa de implicare de pana acum și, mai ales, pentru cea viitoare, daca veți considera mai departe ca sunteți mult prea deasupra acestor legi care reglementeaza ce se intampla „la coada vacii”! Este in primejdie nu numai stana sa fie abandonata, ci și satul de munte, adica obarșia Neamului! Este nevoie de o atitudine corecta, care sa discrimineze pozitiv pastoritul printre celelalte profesii și indeletniciri. Sa nu lasam imperativele strict economice sa-i ghideze pe naucii care legifereaza și guverneaza, ci interveniți cu toata autoritatea pentru a restaura conștiința publica ca fara ciobani, fara pastorit, fara protecția naționala fața de transhumanța, fața de lumea muntelui, ne pierdem identitatea etnica, incetam a mai fi romani!…
In aceste vremuri de prigoana pentru pastoritul din Romania, sa nu-i lasam sa lupte singuri cu caracatița fals mondialista, fals modernizatoare! Ciobanii din Romania au nevoie de sprijinul intregii suflari romanești și mai ales de solidaritatea la nivelul cel mai inalt: al elitei intelectuale a Țarii! Al Academiei Romane!
Domule Președinte al Academiei Romane,
Domnilor academicieni,
Plecați-va asupra nevoilor Neamului, preluați inițiativa la ceas de cumpana, luați legatura cu Ministerul Agriculturii, cu asociațiile profesionale din domeniul pastoritului, al satului romanesc, și cu lumina minții savante atotștiutoare identificați reglementarile subtil anti-romanești, anti-naționale din legislația așa zis europeana care ni se impune! Oierii romani au dreptul la o legislație care sa acorde prioritate nu eficienței economice, ci aportului spiritual pe care numai ciobanii, numai viața pastorala, numai satul de munte l-au adus și il pot aduce la sanatatea morala și sufleteasca a poporului roman, la confortul spiritual național!
Prin tradiție, ciobanii și-au trimis copiii mai inzestrați sa urmeze școlile cele mai inalte! Sub cupola Academiei au ajuns mulți feciori ai pastorilor din munți! Ai satelor de mocani! Academia Romana, ca și intregul Neam romanesc, are datorii de recunoștința fața de inaintașii celor care azi sunt ținta unor legi smintite, criminale!
Mai presus de orice, țineți cu Țara și cu Neamul, domnilor academicieni! Fiți alaturi de cei care nu și-au pierdut speranța și fac tot ce pot și ei pentru salvgardarea Țarii, a Neamului. Dumneavoastra sunteți insa cei aleși de Dumnezeu sa puteți face cel mai mult pentru Ceilalți! Pentru Omenire, pentru Neam! Cat sa va mai așteptam sa veniți in fruntea noastra?!
Lasați pentru o clipa de istorie tihna bibliotecii și a laboratoarelor, și ieșiți in lume, cetatea are nevoie de autoritatea și clarviziunea ințelepților Neamului! Profitand de absența voastra din viața publica, au ajuns sa ne guverneze repetenții clasei, analfabeții pe care numai lacomia și nerușinarea ii evidențiaza! Nu lasați Țara pe mana nerozilor și ticaloșilor, a vinduților, a cozilor de topor! Poporul roman are dreptul la sfetnicii sai cei mai ințelepți cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat! Poporul roman va așteapta!
Cu plecaciune,
Buriaș, 8 aprilie 2016
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
