In ziua in care crestinii sarbatoreau Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu este acuzat si executat pentru a fi complotat si corespondat in secret cu dusmanii Imperiului Otoman: Austria, Moscova, Polonia si Venetia, transmitand acestora informatii secrete despre turci. Odata cu domnitorul Tarii Romanesti au fost executati si cei patru fii ai sai. La sfarsitul executiei, capetele au fost plimbate in varfuri de sulite prin oras, in vreme ce corpurile au ramas la locul executiei, fiind aruncate spre sfarsitul zilei in mare.

15 August 1714 – Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai

Dupa ce trupul lui Constantin Brâncoveanu fusese aruncat in marea Marmara, niste pescari greci au reusit sa-l recupereze si sa-l ingroape pe o insula din largul marii.Vaduva Marica ii aduce in 1720 trupul lui Constantin Brâncoveanu in tara si il inmormanteaza in  Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, una dintre ctitoriile domnului. Pentru ca turcii sa nu afle de repatrierea ramasitelor domnitorului, lespedea de pe mormantul sau nu a fost inscriptionata, vaduva sa inscriptionand insa numele de Constantin Brâncoveanu pe o candela de argint, o inscriptie care a fost redescoperita in anul 1914.

Nici macar in momentul in care este nevoit sa priveasca in ziua de Adormirea Maicii Domnului din anul 1714, inainte de a-i veni randul, cum cad sub sabia calaului capetele celor 4 fii ai sai si cel al ginerelui, Constantin Brâncoveanu nu-si leapada credinta si primeste cu demnitate soarta care i-a fost harazita.

Ramasitele pamantesti ale domnitorului au fost deshumate de doua ori in secolul XX, in anii 1932 si 1985. Daca in anul 1932, osemintele domnitorului au fost identificate cu prilejul unei cercetari arheologice desfasurate la biserica, sub coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, in anul 1985 au avut loc niste lucrari de consolidare ale mormantului, conduse de catre arheologul Panait I. Panait.

Epoca lui Constantin Brâncoveanu, desi este in unele privinte o continuare a epocii lui Serban Cantacuzino, ea are insa niste particularitati, aducand elemente noi de improspatare in mai multe domenii si reprezinta perioada cea mai fructuoasa din punct de vedere cultural si spiritual din istoria culturii romanesti din Muntenia.

Glasul.info

Comentarii

comentarii