„In Ziua de 23 octombrie (n.r. 1848) Romanii din regiunea Zlatnei, satui de brutalitati, batai si inchisori, dupa ce primisera ordinul de dezarmare a generalului Puchner, au si plecat la Zlatna, pentru ca sa ia armele de la Unguri. Tinutul intreg este locuit numai de Romani si chiar in Zlatna Romanii sunt in mare majoritate. Insa colonia de functionari, meseriasi si alti maghiari, nemti si armeni, tocmai pentru ca era mica, s-a ingrijit inca din primavara ca sa se armeze bine. Prefect ale acelei regiuni era tanarul avocat Petre Dobra, numit numai de cateva zile, prin urmare nu avuse timp sa armeze si sa discplineze cetele. Cativa tineri s-au pus in locul lor si sositi la Zlatna au somat pe Unguri sa depuna armele. Dupa lungi parlamentari se ajunse la invoiala ca sa se incheie un armistitiu pana dupa amiaza.

Romanii, increzatori in cuvantul dat, s-au risipit in oras, iar altii ramanand pe loc si-au scos merindele din desaga, incepand sa manance. Ungurii perfizi, profitand de acest lucru, si-au calcat cuvantul atacand pe Romani, omarand multi dintre dansii si ranind pe altii. In prima spaima Romanii au fost scosi din oras, afara insa reculegandu-se s-au adunat din nou si inversunati  si clocotind de razbunare s-au aruncat asupra Ungurilor, care nemaiputand sa reziste Romanilor, au dat foc orasului si au luat-o la fuga. Ajunsi pe drum de Romani si anume in satul Presaca, la 8 km de Zlatna, au fost macelariti aproape toti. Scriitorii maghiari socotesc numarul conationalilor lor ucisi la Presaca la 640 capete.„