Scriitorul Alexandru Petria: “În anumite momente tensionate, brusc apar ong-uri sub nume pompoase, majoritatea de care n-a auzit nimeni, și dă-i cu liste de revendicări, și dă-i cu pretenții”.

Ele vor să stabilească parcursul zilei, substituindu-se partidelor sau dându-le indicații.

Un om calculat n-are cum să nu-și zică: ”Cine puii mei îs ăștia?”. Ei, aici situația se complică, paleta e largă- de la indivizi fără niciun căpătâi, care n-au muncit niciodată serios în viața lor, și profită de organizații ca să aibă de-o pâine, la diverși ciudați, exaltați ori ”idioți utili”- după formularea lui Lenin, adică oameni de bună-credință, dar manipulabili, până la acoperiți (nu cu pătura sau plapuma!) și agenți ai serviciilor de spionaj străine.

Mizele subterane se regăsesc în spectrul economic, după tentativele de-a domina opinia publică.

Scriitorul Alexandru Petria: “În anumite momente tensionate, brusc apar ong-uri sub nume pompoase, majoritatea de care n-a auzit nimeni, și dă-i cu liste de revendicări, și dă-i cu pretenții”

”Pe cine reprezintă ei?”, n-are cum să nu se întrebe același om calculat. Cum spun americanii- urmărește banii. E simplu, reprezintă interesele celor care-i subvenționează, nimic altceva în substanță, dacă excludem artificiile de derutare, teme-acadele ca să umple și să ocupe cu ceva gurile naivilor.

Ong-urile sunt arme neconvenționale de presiune în jocul politic. Mai periculoase cu cât nu cunoști exact finanțatorii, ce le mișună în spate, ca să le dejoci planurile.

Revoltător, unele primesc și fonduri de la stat, ceea ce înseamnă o subvenționare aberantă și haotică a politicului în afara cadrului partidelor, un aspect trecut cu vederea din cecitate sau din interese obscure de către guverne.

E în atingere intimă cu impostura faptul că ong-urile se umflă în pene sub titulatura de societate civilă. Nu, ele îi reprezintă real pe finanțatori și pe membri, ca persoane fizice. Atât.

Sunt vocali, cu tupeu, dar la o analiză obiectivă se observă că-s o cantitate neglijabilă, nimeni în drum ca pondere în corpul social. Nu-s ce vor să se creadă propagandistic că sunt, n-au sute de mii sau milioane de oameni în spate.

”Ei nu-s proști că forțează nota, proști sunt cei care țin cont serios de cuvântul lor”, n-are cum să nu concluzioneze omul nostru calculat.

Alexandru Petria