Păpăuți, Covasna, ultimii pași către maghiarizare

Pas cu pas, până și ultimele sate cu populație majoritar românească din județele Harghita și Covasna sunt supuse unor presiuni și siluiri constante, pentru a fi forțate să se maghiarizeze. Rețeta este simplă: indiferent de partidele care s-au rotit în ultimele decenii la guvernarea României, UDMR-ul a recurs la șantaj și la presiuni politice pentru a strecura ori de câte ori a avut ocazia legi antiromânești care să le permită asimilarea aparent „legală” a minorităților nemaghiare de pe teritoriul județelor controlate de către UDMR-iști.

De la proiecte legislative, hotărâri de guvern, sau hotărâri de consiliu local, pas cu pas s-a pus în scenă, an după an, o amplă acțiune de deznaționalizare și asimilare a ultimilor români din localitățile majoritar românofone din Harghita, Covasna, Mureș și alte localități în care UDMR-ul își face de cap prin România.

Școala Gimnazială din Păpăuți, jud. Covasna, înghițită prin „fuzionarea prin absorbție” de către Școala Gimnazială Mikeș Kelemen Zagon

După pierderea personalității juridice a Școlii Gimnaziale Păpăuți din cauza scăderii numărului de elevi (n.r. este nevoie de un număr de peste 300 de elevi pentru ca o unitate școlară să-și păstreze personalitatea juridică), în urma unui așa zis plan de reorganizare, s-a hotărât fuzionarea prin absorbție a Școlii Gimnaziale Păpăuți și preluarea activității de către Școala Gimnazială Mikeș Kelemen Zagon.

Prin Hotărârea Nr 62/2016 a Consiliului Local al comunei Zagon din județul Covasna, Școala Gimnazială Mikeș Kelemen Zagon a intrat în posesia patrimoniului Școlii Gimnaziale Păpăuți, iar salariații școlii din Păpăuți au fost preluați sub transfer de școala din Zagon ( Mikeș Kelemen). Practic, această hotărâre de CL din 2016 este ultima picătură prin care învățământul în limba română pentru copiii dintr-un sat cu populație majoritar românească ajunge la mila tartorilor din UDMR, iar dascălii români își pierd frecvent locurile de muncă și orele de la catedră în favoarea celor maghiari, aceștia din urmă fiind preferați și favorizați datorită … bilingvismului.

În acest moment, au mai rămas la Școala din Păpăuți doar două clase în învățământul primar și două clase în învățământul gimnazial,
ce funcționează în regim de predare simultan la secția română. În timp ce profesorii români sunt ori alungați din sistem, ori întâmpină dificultăți uriașe pentru obținerea unor posturi în învățământul din zonă, nu același lucru se întâmplă și cu cei maghiari, considerați bilingvi, cărora li se deschid mult mai ușor ușile și oportunitățile pentru a le înlesni intrarea în sistemul de învățământ.

Pas cu pas, ajutate și de o „legislație” antiromânească, cadrele didactice cu origini maghiare le înlocuiesc pe cele românești sub tot felul de pretexte și condiții bizare, prin care sunt invocate necesitatea multiculturalismului și a bilingvismului. Ciudat este că atunci când sunt invocate drepturile minorităților, tocmai nerespectarea drepturilor minorității românești din anumite zone ale României nu este luată în calcul.

În numele drepturilor minorităților, adeseori întregi comunități românești sunt abandonate la cheremul unor șovini și extremiști care n-au învățat de-a lungul istoriei nici până în zilele noastre să conviețuiască în armonie cu alte seminții. Multiculturalismul a eșuat nu doar în Europa și în lume, ci și în România! Acesta nu se poate numi multiculturalism, când celor cărora le tot dai drepturi și libertăți, iar ei se folosesc de acestea numai pentru abuzuri și asimilarea celor de alt neam și alte limbi,
sfidează ideea de dreptate și drept la identitate.