Primul Război Mondial a dovedit că o parte dintre țările bătrânului continent au fost în stare de niște atrocități de neînchipuit pentru civilizația europeană. Ediția din 13 septembrie 1916 a unui ziar francez, ”La Lanterne”, publica un articol cutremurător sub titlul ”LES PEUPLES OPPRIMÉS. Roumains de Transylvanie et Magyars” , în fapt o corespondență de la Roma din urmă cu două zile, de pe 11 septembrie 1916.

Redăm traducerea articolului din franceză:

”O minciună a lui Tisza. Un popor de tirani. Politica maghiarilor. Dominația prin teroare. Strigătul românilor sub jug. O anecdotă despre Kossuth. Gustul dominației. Rezistența românească.”

“Roma, 11 septembrie 1916.
Vorbind cu solemnitate în Camera Magnaților în cadrul unei ședințe istorice, contele Tisza a dat pentru încă o dată un exemplu nepotrivit, de genul celor pe care mărturia popoarelor civilizate ar trebui să le dezmintă.

Oferind explicații despre situația populației românești din Transilvania, supusă pentru timp îndelungat la tortură, minstrul ungur a îndrăznit să spună:
”Nu e adevărat că românii din Transilvania ar fi fost oprimați de noi, românii sub tutela coroanei ungare au cel mai bun tratament din punct de vedere economic, politic și moral.” 

Din întâmplare, documentația contemporană este completă, și ea permite a se arăta la ce fel de tratament fură supuși nefericiții de români de către nemiloșii lor stăpâni.

Achille Loria acum deja câteva zile povestea un fapt care după el, permite să judecăm mentalitatea ungurească. El raporta cuvintele rostite de Elphy, deputat, șeful grupului liberalilor și democraților cu ocazia recentelor masacre comise asupra românilor: ”Românii sunt doar o minoritate, și trebuie deci să rămână liniștiți, altfel îi vom mitralia” 

E adevărat că istoria poporului ungurilor nu se dezminte în niciun moment, iar cel mai bun exemplu a fost dat după revoluția de la 1848. Ungaria devenită autonomă, intră imediat în conflict cu croații și cu alte populații nemaghiare cărora ea pretindea să le impună legile sale stricte. Acest popor, în ciuda pretențiilor lui, nu se poate lăuda de a fi, sau de a fi fost vreodată cavaleresc.”