Deși de secole bune se chinuie “unii” să le tot cânte românilor despre dezbinare și o așa zisă incompatibilitate între românii din regiuni sau provincii diferite, poporul român a avut chiar și în aceste condiții momente de excelență românească, de inițiative și solidaritate care au spart orice bariere, obstacole sau granițe.
La data de 7 mai 1877 „Gazeta de Transilvania” publică scrisoarea lui George Barițiu – „Epistolă respectuoasă către femeile noastre“, prin care îndeamna pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donațiilor pentru ajutorarea armatei române și a răniților de pe front.
Cu privire la inițiativa româncelor din Sibiu, George Barițiu scria despre comitetul lor care:
„luă asupră-şi primirea şi înaintarea ofertelor destinate pentru cei răniţi. Nu ne îndoim un moment că femeile noastre din alte comune, mai ales urbane, şi chiar rurale, din cele mai mari, vor forma comitete de cîte trei sau cinci inse…”
și că exemplul lor să fie urmat și în alte localități transilvănene, îndemnând româncele din Ardeal să oblojească:
“rănile acelor înaintaşi români, fraţi ai noştri”, care “se bat şi-şi varsă sîngele nu din vreo vanitate şi trufie, ci, În sensul cel mai strîns al cuvîntului, pentru existenţa patriei şi a naţiunii”.
Și într-adevăr, unele dintre aceste comitete de femei s-au format în Transilvania fix după articolul lui George Barițiu apărut în Gazeta de Trasnsilvania. Comitetul din Brașov spre exemplu, a fost înființat la 10/22 mai 1877, adică la scurtă vreme după îndemnul lui George Barițiu.
Se vorbește încă destul de puțin despre contribuțiile deosebite ale românilor transilvăneni la Războiul de Independență a României, în condițiile în care autoritățile austro-ungare luau măsuri din ce în ce mai severe împotriva acestor inițiative ale românilor transilvăneni de a susține efortul de război al României, dizolvând imediat aceste comitete, sau chiar luând măsuri severe împotriva inițiatorilor.
Portalul Românilor de Pretutindeni – pledoarie pentru panromânism
Contact: redactie@glasul.info