Juncker vorbind despre o „revoluție” anunțată și sprijinită atât de Est cât și de Vest: „M-am trezit la 9 noiembrie 1989 văzând la televizor imaginile cu căderea Zidului Berlinului”

Joi, 7 noiembrie 2019,  premierul Ludovic Orban a participat la Simpozionul „Căderea Zidului Berlinului şi Revoluţia română din decembrie 1989”. La 9 noiembrie 1989 barierele dintre Germania de Est și cea de Vest au fost deschise.

Cu ocazia aniversării a celei de a 30-a aniversare a „revoluției pașnice” din 9 noiembrie 1989, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat vineri, 8 noiembrie 2019, la Bruxelles, următoarele:

„Atunci când oamenii au ieșit pe străzi în toamna anului 1989, ei și-au riscat propria libertate pentru libertatea tuturor. Curajul lor a dărâmat ziduri, coeziunea lor a inspirat Europa și întreaga lume, iar revoluția pașnică a schimbat cursul istoriei, închizând rănile acestui continent divizat de război și reconciliindu-i istoria cu geografia. În loc să îndure istoria, popoarele au făcut istorie.

Ca urmare, o întreagă generație de tineri europeni, femei și bărbați, cunosc acum doar pacea și libertatea – o Europă în care putem călători, trăi și ne putem îndrăgosti dincolo de frontiere. Pentru mine personal, 9 noiembrie este o dată pe care nu o voi uita niciodată. În urma unui grav accident de circulație și a trei săptămâni de comă, m-am trezit la 9 noiembrie 1989 văzând la televizor imaginile cu căderea Zidului Berlinului. Sentimentul a fost de nedescris: era un punct de răscruce pentru politica mondială și începutul unui nou capitol, atât pentru continentul european, cât și pentru mine.

Această dată, 9 noiembrie 1989, rămâne un moment decisiv în istoria europeană. Astăzi, nouă ne revine misiunea de a apăra, cu aceeași hotărâre cu care au făcut-o atunci oamenii, o societate liberă și democratică în Europa.”, a declarat președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker

După cum putem vedea din declarația președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, continuă șarada cu „revoluția pașnică” de la 9 noiembrie 1989 din Germania și căderea Zidului Berlinului.

Până și Google aniversează azi 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, de la o așa zisă „revoluție pașnică” despre care azi știm cu toții că nu a fost o revoluție germană, așa cum nici lovitura de stat din decembrie 1989 din România nu a fost o revoluție română, ci niște evenimente pregătite în laboratoare externe.

În timp ce în Germania occidentul și răsăritul și-au dat mâna pentru punerea în scenă a unei șarade lacrimogene, denumită apoi „revoluție pașnică” sau dărâmarea Zidului Berlinului, în România aceiași regizori au pus în scenă peste doar o lună de zile mai târziu în iarna aceluiași an niște masacre odioase, cu peste o mie de victime umane.

Nota noastră: De ce oare germanilor li s-a permis și pus la cale atât prin eforturile Estului cât și ale Vestului o „revoluție pașnică” și totodată o reunificare a germanilor, iar românilor le-a fost planificată de către aceiași regizori o „revoluție” spălată în sânge, continuată de ani la rând de asasinate în care a dispărut mare parte dintre elita culturală și politică unionistă din România și din Republica Moldova? De ce contrastul acesta atât de mare între două popoare care au trecut prin situații similare?