România ar fi mai fericită dacă energiile milioanelor de oameni simpli care se consumă într-o campanie electorală ar arde la fel de intens și pentru marile Idealuri Naționale
„România ar fi mai fericită dacă…
dacă am rămâne în lupta noastră si n-am mai da gir unei rotative infernale, unei clase politice al cărui ”înalt ideal” este competiția cu Bulgaria pentru penultimul loc în Europa.
Da, România ar fi mai fericită dacă energiile milioanelor de oameni simpli care se consumă într-o campanie electorală ar arde la fel de intens și pentru marile Idealuri Naționale, pentru Sfinții și Aurul acestui Pământ.
Cine îmi poate spune că România va renaste din energia irosită de niște ”alegeri” în care se ”bat” entităti străine de aceste meleaguri, de acest sânge care nouă ne curge prin vine? Când vă certați voi între voi si vă înjurați cu patimă unul pe altul pentru irositorii de istorie si ai anilor din viața voastră, nu auziti în fundal hohotul sarcastic al candidaților?
Chiar credeți măcar preț de-o secundă, că lor le pasă de voi? Că își consumă măcar un ceas din viața lor pentru cei care îi tot aleg si realeg la nesfârșit?
România poate renaste, dar nu prin risipire, ci prin ridicarea unei Troițe si al unui Steag.
De vreți să votați cu adevărat, mergeti mai bine în sate, mergeti în România.
Acolo trăieste un tânăr pe nume Ion, are în jur de douazeci de ani, dar munceste deja de o bună bucată de timp alături de taică-său bucatica lui de pământ. Are visuri mari, să-si cumpere un tractor, sa-si intemeieze o familie si daca va vrea Dumnezeu sa aiba si vreo doi trei copii.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsPuteti vota si cu Marin, bărbat în toata puterea, cu mâini crăpate de ogor, soare si vânt. O mai gasiti acolo si pe Ana, femeia care face cozonaci, plăcinte si pâine. Stie ierburi de leac, rugăciuni si povesti. Copiii ei cânta în corul bisericii din sat iar câteodată iese la oraș să vândă bunătăți.
Nea Vasile are 90 de ani, amintiri de pe front, doua medalii si tine tot satul cu întelepciunea lui; ar fi deci si el o alegere bună.
Oamenii acestia nu vă promit nimic, dar daca ajungeti pe la ei în bătătură, sunt convins ca veti primi o cana cu vin, o bucată de branză si un coltuc de pâine. Că așa e românul, darnic. De la ei din ogradă se poate zări turla bisericii, muntele cu nori pe creștet sau câmpia mângâiată de Hristos.
Îl mai puteți întâlni pe Tiberiu care care a pus pe picioare o mică fabrică de dulcețuri si compoturi care umblă prin țară după fructe de pădure si pe la taxe si impozite, să fie la zi cu toate că altfel îl ia fiscul la ochi. Dar ce spuneți de Mircea, medaliat cu Aur la o Olimpiadă Internațională? El nu ar fi bun de viitor candidat la Presedentie? Nu ar merita bursa Încrederii noastre?
Acești oameni nu au programe electorale, nu au partide, fonduri europene sau conturi la vedere ori ascunse prin bănci străine; nu au strategi sau campanii de imagine, televiziuni si ziare. Ei au doar strămosi, voievozi, eroi, haiduci si-o Cinste și-un Suflet si multe, multe vise; acesti oameni au un Ideal și un Nume… si sânge îngropat adânc în pământ. Ei nu sunt marionete, păpuși trase cu sfoara.
Acesti oameni care se legitimează prin idealurile lor de români nu vor avea însă acces la funcții înalte în stat, nici măcar nu vor putea candida la ele atât timp cât noi ne încăpățânăm într-un mod uimitor, să legitimăm prin prezența noastră la ”vot” figurile penibile ce ni se oferă de 30 de ani încoace sau brelocurile ”independente” agățate la curelele partidelor.
De ce dăm girul nostru unei rotative infernale care nu a reusit de la revolutie încoace decât să pună România în postura de a se ”bate” cu Bulgaria pentru penultimul loc în Europa? Adică singurul ”ideal” al clasei politice din România, ”marele proiect de țară” să fie acela de a întrece în această competiție ”acerbă” Bulgaria si a tăia o panglică amărâtă la doi metri de autostradă pe an?
Ion, Marin, Vasile, Ana, Tiberiu sau Mircea vor fi candidatii capabili să rupă acest cerc vicios, măcar si pentru simplu fapt că sunt reali, oameni pe care putem pune mâna; iar dacă priviți cu atenție fotografia, cu siguranță îi veți putea regăsi și acolo, pe Ion, Marin, Vasile, Ana, Tiberiu sau Mircea. Ei sunt cu adevărat România.
Eu cu unul dintre ei voi vota atunci când va fi să fie Țara Noastră a Noastră.
Doamne ajută!”
Autor: Mihai Tîrnoveanu
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
