O poveste cu adevărat halucinantă a avut loc zilele acestea pe holurile unei instituții de învățământ superior din Iași. Un tânăr, care își depusese candidatura la funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), a fost ridicat de către agenții de pază ai universității și dat afară din corpul principal al instituției.

Este vorba de către Silvian-Emanuel Man, președinte de onoare la Liga Studenţilor – LS IAŞI, care își depusese de curând candidatura la funcția de rector al UAIC.

Redăm integral postarea de pe contul său de socializare, în care acesta descrie modul în care candidatura i-a fost invalidată, iar mai apoi respinsă până și contestația:

“Candidatura mea la funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) este în continuare invalidată. Contestația a fost respinsă, dar nu pe fond. Doar din perspectivă procedurală:

Sâmbătă am depus contestația pe e-mail și prin curierat rapid, registratura fiind închisă. Termenul de 24 de ore din Metodologia de alegeri pentru depunere a fost respectat și consider că ar trebui să se aplice regulile de procedură civilă privind calculul termenelor. Președintele Biroului Electoral Central (BEC) mi-a răspuns că art. 40 prevede că orice contestație se poate depune [doar] la registratură în max. 24 de ore și poate viza doar aspecte de procedură. În traducere liberă: nu ne interesează că registratura era închisă, tu trebuia să o depui la… registratură! Nu ai depus-o? Nu se ia în calcul! Respinsă!

Frizează orice logică! Aceasta este măsura „înțelepciunii juridice” a regimului impus de un fost procuror, avocat, judecător la CCR și ministru al Justiției. Aici nu mai este vorba despre mine. Se putea întâmpla oricui. Aici avem un caz clar de denaturare a artei juridice prin folosirea ei în scop personal. Exact de astfel de situații similare și interpretări juridice insidioase se izbesc permanent cadrele didactice și de cercetare de aproape patru ani, de când Toader a ajuns rector. Nu putem apăra democrația universitară dacă nu contestăm deciziile abuzive și nu combatem bullying-ul academic!

Voi continua demersurile pe cale judiciară, chiar dacă mi s-au transmis semnale că Toader, în baza relațiilor sale, ar putea interveni pe lângă judecători. Doar pentru faptul că există astfel de discuții este o dovadă în plus că justiția nu este, din păcate, pe deplin independentă.

Nu este singura mișcare proastă:

Vineri, după depunerea candidaturii, am fost ridicat de către agenții de pază ai universității și dat afară din corpul principal al instituției. Așa au primit dispoziție „de sus”, adică de la rectorat. Brusc, mi-au cerut să mă legitimez, dar doar cu carnet de student sau carte de identitate. Alt act nu era valabil. După 8 ani în UAIC, trebuie să fii legitimat. Dar doar tu, care te opui lui Toader, nu altcineva.

Este cel puțin a patra oară când Tudorel Toader folosește agenții de pază pentru a mă îndepărta din instituție și a-mi bloca accesul în universitate deși ar trebui să am acces la toate spațiile. Vă dați seama ce penibil mă simt când trebuie să ajung la vreo bibliotecă sau la vreun birou și efectiv nu am cum?! Brusc, mă trezesc urmărit prin universtiate că trebuie să părăsesc clădirea din… motive de securitate!

Tudorel Toader calcă în picioare democrația universitară și dovedește că nu are nicio noțiune despre respectarea drepturilor și libertăților academice. Nu are niciun respect pentru libertatea de opinii, libertatea de expresie. El nu vrea pluralism. Ci tudorelism!

Iată că în 2020, într-o universitate publică din România, rectorul își arogă dreptul de a face uz de agenții de pază pentru a-l da afară de pe holurile instituției pe „studentul incomod”.

Cu asemenea „management universitar” și respectare a drepturilor și libertăților academice ne mirăm după de ce universitatea nu mai este nici măcar în top 1000 mondial…

Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător pentru mesaje și încurajări! Tot răul care s-a scurs în societatea noastră în ultimele decenii vine din universități, pentru că instituțiile academice nu mai au ideal și au capitulat în fața găștilor care promit beneficii financiare de moment, în schimbul cedării din drepturi și libertăți (cumpărarea tăcerii) și a amânării perpetue, sine die, a prosperității intelectuale și financiare pe termen lung.

Iar tot din universități trebuie să pornească și însănătoșirea morală!

Atașez aici textul contestației mele:

Metodologia de organizare a alegerilor pentru structurile și funcțiile de conducere academică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (denumită de acum înainte Metodologia) este un act administrativ cu caracter normativ emis de către UAIC, care trebuie să se supună normelor legale de rang superior în vigoare, în situația de față fiind vorba despre Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (lege cu caracter organic) și Ordinul Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 3751/29.04.2015 de aprobare a Metodologiei-cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a structurilor de conducere și funcțiilor de conducere la nivelul instituțiilor din sistemul național de învățământ superior (publicat în MO, partea I, nr. 336/18.05.2015).

La art. 207 și 213 din Legea 1/2011 care reglementează care sunt structurile și funcțiile de conducere academică, precum și atribuțiile rectorului, nu există nicio limitare, iar la fel de bine nici în art. 12-14 și urm. din OMECȘ nr. 3751/2015.

Mai mult, art. 199 alin. (1) din Legea 1/2011 consacră faptul că „studenții sunt considerați parteneri ai instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității academice”.

Art. 8 alin. (2) din Metodologie prevede că „în structurile de conducere vor fi alese persoane cu prestigiu științific și didactic, cu autoritate morală și care au făcut dovada, în activitatea anterioară, de aptitudini manageriale sau de reprezentare, după caz”.

Condiția prestigiului științific și didactic nu este niciunde reglementată în lege, în vreo Hotărâre de Guvern sau în vreun ordin de ministru al Educației, iar sintagma prestigiu științific și didactic nu este definită în niciun fel și nici nu se oferă niște standarde minimale, ceea ce înseamnă că norma nu este clară și nici predictibilă.

În ceea ce privește al doilea motiv de respingere a candidaturii mele, bazat pe anexa III – formularul de depunere a candidaturii, aceasta poate cu greu fi considerată parte a actului administrativ cu caracter normativ, din moment ce nu exista în prevederile exprese ale actului (capitole, articole, paragrafe) o interdicție pentru toți subiecții de drept care nu sunt cadre didactice sau de cercetare ale UAIC. Formularul de depunere a candidaturii nu poate impune, prin sine însuși, norma că doar profesorii și cadrele de cercetare pot depune candidatura pentru funcția de rector.

Totodată, formularul intră în contradicție cu norma de la art. 8 alin. (2) din Metodologie, întrucât utilizarea sintagmei „prestigiu științific și didactic” este de natură restrictivă, în sensul că exclude dreptul cercetătorilor științifici de a candida la conducerea UAIC, deși formularul „le-ar acorda” acest drept.

În lipsa unei interdicții exprese a legii de limitare a dreptului studenților, doctoranzilor sau oricărei persoane de a candida, a fi aleși și a ocupa funcția de rector, și având în vedere caracterul ei general, se aplică principiul de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

A se vedea situația practică, de la Universitatea Politehnica din București (UPB) și Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, unde rectorii nu sunt nici cadre didactice, nici cadre de cercetare.”, a scris pe facebook Silvian-Emanuel Man