La 23 martie 1914 erau martirizați de greci preotul Haralambie Balamaci și fratele său Steriu Balamaci din Corița/Corcea, Albania

Print Friendly, PDF & Email

Pentru utilizarea și promovarea limbii române, Haralambie Balamaci și fratele său Steriu Balamaci din Corița, Albania, au fost hăcuiți cu baionetele de către bandele de antarţi (grupări paramilitare formată din greci) , la instigarea mitropolitului Ghermanos și a fratelui său Sotir, precum și a altor mitropoliţi greci.


“Pe data de 23 martie 1914, Părintele Haralambie Balamace împreună cu alți trei români/aromâni, era martirizat (jupuit de viu și străpuns cu baioneta) la Korcea pentru faptul că slujea lui Hristos în limba română și se lupta pentru identitatea românească.”, scrie armatolii.org.ro

La 23 martie 1914 erau martirizați de greci preotul Haralambie Balamaci și fratele său Steriu Balamaci din Corița/Corcea, Albania, Foto: Facebook / NEAMUNIT

Limba română, cultura română și neamul românesc au fost prigonite de-a lungul secolelor pretutindeni, atât pe pământurile noastre strămoșești, cât și în jurul acestora. În anul 2015, Glasul.info publica un articol despre un documentar inedit, intitulat “În spatele istoriei”, unul dintre primele documentare serioase moderne despre aromânii din Albania.

““În spatele istoriei” este o colecție de povești despre aromânii din Albania: povestea școlii și bisericii românești din Corcea (n.r. Corița / Korça) precum și cea a fondatorului acestor două instituții, Preotul Haralambie Balamace – PapaLambru, cum a rămas el în conștiința populară. Moartea sa martirică (a fost ucis de antarții greci), puțin cunoscută chiar și în Albania, a lăsat în urmă un cântec.”, publicam noi la acea vreme

Acesta este cântecul dedicat părintelui Haralambie / PapaLambru de către comunitatea aromânilor:

Abia la 14 aprilie 1914, publicația “Românul”, din Arad, publica în numărul 73 al ziarului, vestea despre “Masacrul de la Corița”, din Albania, petrecut pe 23 martie 1914

“De la un bun frate aromân primim următoarele rânduri: Firul telegrafic ne-a adus trista știre că marele naţionalist părintele Haralambie Balamaci, a fost asasinat la Corita de soldaţii greci sub îndemnul mitropolitului Ghermanos, împreună cu fratele său Sotir şi alti trei notabili.

Crezusem că în urma încheierii păcii de la Bucureşti se pusese capăt martirajului aromânilor, dar amar ne-am înşelat. Nu trecură câteva luni şi bulgarii răpuseră viaţa neuitatului patriot Zica din Petrici cu intenţia să înăbuşe orice mişcare românească în regiunea Petriciului.

Credeam că bulgarii o făceau din ura ce o aveau în contra românilor pentru teritoriul anexat, dar nu ne aşteptam la crima monstruoasă comisă de aliatul Țării Româneşti, de acela care pretinde mâna principesei Elisabeta, asupra celuia ce era sufletul vieţii aromâneşti din Albania centrală, din falnica Corcea.

Setea oarbă de sânge ce au grecii în contra a tot ce este românesc în Balcani și Pind şi-au manifestat-o acum cu răpunerea vieții şi mutilarea în modul cel mai barbar a celui mai mare patriot aromân, al unui naţionalist de frunte, a neuitatului preot Haralambie Balamaci.

Nu e pană să descrie martirajul şl torturajul la care au fost supuşi acei cinci fruntaşi ai a românismului din Albania de către soldaţii lui Constantin al XI Bulgaroctonul, al aceluia de care regele Carol l-a salvat de ruşinea pe care era să o aibă în al doilea război balcanic prin participarea bravei armate române.

Pentru noi românii pierderea prea iubitului nostru prelat părintele Balamaci este ireparabilă, căci aromânismul din Albania a primit o lovitură mortală. El va servi drept icoană celora ce mai luptă pentru menţinerea rasei româneşti în Pind şi Balcani.

E de datoria Țării Româneşti să spuie celor din Atena să puie capăt urgiei lor sălbatece şi pornirilor lor zuluşe în contra a tot ce e aromânesc, nefiind demn din partea României să stea alături cu călăii fiilor ei din Pind şi Balcani, dând în căsătorie pe prinţesa ca să devie regina unui popor de asasini. Fac apel la fraţii mei Aromâni de luptă să jure răsbunare călăilor neamului nostru şi la un nou atac să se răspunză prin atac şl nu prin protestări platonice.

Demnitatea României cere o reparaţie exemplară. Nu poate exista o alianţă între România şi Grecia atâta timp, cât ea va fi zidită pe cadavrele fraţilor noştri, a martirilor aromâni căzuţi victime furiei sanguinare a bandelor şi armatelor greceşti. “, scria la 14 aprilie 1914 publicația “Românul”, din Arad


” 23 martie 1914 martirizarea preotului aromân din Koritza, Albania, Haralambie Balamaci, pentru că a slujit Sfânta Liturghie în dialect aromân.
O istorie despre mărturisirea credinței și a propriei identități, despre tărie morală și verticalitate sufletească. Despre curajul de a nu renunța la Adevăr atunci când mai marii o cer. “, a scris pe facebook Asociația “Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”



Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info